Acasă, la Ungheni, în cel mai frumos oraş din Moldova

La 20 august, se împlinesc 548 de ani de la prima atrestare documentară a Ungheniului. Nu vom vorbi despre istoria sau realizările localităţii, aşa cum se obişnuieşte la o aniversare. Vom vorbi despre oamenii Ungheniului, despre cei ce au ales, cîndva, să se stabilească aici şi să se realizeze.
Ce înseamnă Ungheniul pentru ei?  Nu au regretat niciodată că au rămas în oraşul de pe malul Prutului? Cum s-au simţit de-a lungul anilor aici? Sînt întrebări pe care le-am adresat unor ungheneni deveniţi celebri la ei acasă, adică la Ungheni.
Ion Harea, preşedintele raionului, originar din Teleneşti:
Sînt la Ungheni din anul 1972, de aceea pot spune cu toată certitudinea că Ungheniul pentru mine înseamnă tot. Pe vremuri, era cel mai securizat oraş din Moldova. Mă bucur că peste ani, Ungheniul a ajuns să fie pionierul unor acţiuni importante pentru imaginea Republicii Moldova. Mă refer la scoaterea sîrmei ghimpate de pe Prut. Din păcate, în ceea ce priveşte securitatea, mai este de lucru. Oricum, noi, cei de aici, am adus Ungheniul acolo unde îi este locul: printre oraşele cu adevărat europene.
Nu am regretat niciodată că am ales să rămîn aici. Ba mai mult, am pus umărul la prosperarea oraşului. Oare calea parcursă de mine dovedeşte altceva?  Pe vremuri, pe aici mergea bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, cu carul spre Iaşi. Acel drum încercăm acum să-l modernizăm, să-l facem unul accesibil pentru toată lumea.
În zi aniversară, urez tuturor consecvenţă şi constructivism. Dacă stabilim nişte reguli de joc, să le respectăm. La mai mult şi la mai mare, Ungheni!.
Petru Langa, vicepreşedintele raionului, originar din Nisporeni:
Poate va suna patetic, dar voi spune un adevăr: Ungheniul a devenit baştina mea. Am ajuns aici dintr-o întîmplare. Dar a fost o întîmplare fericită. După facultate, eu şi soţia mea am fost repartizaţi aici la serviciu. Iată că au trecut de atunci 17 ani. Ungheniul a devenit pentru noi un loc natal din cîteva considerente. În primul rînd, chiar de la început, ne amintea de Tiraspol, oraşul în care ne-am făcut studiile: liniştit, verde, situat pe malul unui rîu. Ne-au impresionat şi oamenii pe care i-am întîlnit aici. Nu am regretat niciodată că am rămas la Ungheni. Din contra, ne bucurăm că atunci, în anul 1993, am optat pentru acest oraş, de care mă simt ataşat. În plus, nu-s departe de baştină, îmi simt baştina în permanenţă alături şi eu sînt alături de ea.
Aş vrea să le urez unghenenilor, ca buna dispoziţie din aceste zile s-o păstreze pe parcursul întregului an. Sentimentul acesta de bucurie să-l transmită şi celorlalţi. Noi avem nevoie, mai mult ca oricînd, să transmitem unul altuia emoţii pozitive şi bunătate.
Ludmila Guzun, vicepreşedintele raionului, originară din Făleşti:
Ungheniul îmi este oraşul cel mai drag, e a doua mea baştină. Pentru prima dată, am venit aici în anul 1983, imediat după absolvirea facultăţii. Fusesem repartizată la lucru la fabrica de conserve. Veneam atunci cu intenţia să lucrez trei ani sau, dacă îmi reuşea, să plec imediat. Îmi doream să mă stabilesc la Bălţi, căci sînt dintr-un sat din preajmă. Ajungînd însă la Ungheni, am înţeles că este oraşul meu, că aici vreau să rămîn. O localitate curată, amenajată – aşa l-am văzut prima dată. Recunosc, ulterior am avut posibilităţi să mă stabilesc cu traiul la Bălţi, dar am refuzat categoric.
Îmi amintesc de primii ani petrecuţi la Ungheni. Dacă plecam pentru cîteva zile în altă parte, la revenire, totul mi se părea deosebit, iar oamenii mi se păreau mai frumoşi, mai blînzi. De fapt, şi acum încerc aceleaşi sentimente. Oamenii din Ungheni sînt, cu adevărat, minunaţi. Aici mi-am făcut mulţi prieteni, aici mă simt ca acasă.
Doresc ca Ungheniul să devină cu adevărat un oraş european, iar pentru aceasta trebuie să ne implicăm cu toţii mai activ, să conştientizăm că doar împreună îl putem face cel mai frumos oraş din Moldova.
Ghenadie Moroi, viceprimar de Ungheni, originar din Nisporeni:
Pînă a termina facultatea, am avut ocazia să vin la Ungheni doar o singură dată şi mi-a plăcut foarte mult. Mi-a fost clară din start alegerea pe care o voi face. Nu a fost chiar atît de uşor de a ajunge aici, de a găsi un loc de muncă. Dar am ajuns şi m-am acomodat imediat. Ungheniul mi-a plăcut şi îmi place în continuare. Am vizitat aproape toate oraşele republicii, dar un oraş aşa deosebit ca al nostru nu am mai întîlnit. Îmi place aici, pentru că tot ce s-a inventat pentru prima dată în republică a început la Ungheni. Cred că ceea ce am aşteptat, venind, în 1986, la Ungheni, s-a realizat. Ungheniul mi-a oferit şansa să cresc şi profesional. Nu am regretat niciodată că am ales să-mi fie oraşul meu natal. Mă consider deja la mine acasă. Mă simt bine aici.
Unghenenilor, la aniversare, vreau să le spun următoarele: să se mîndrească cu oraşul natal, să contribuie în permanenţă ca Ungheniul nostru să devină cît mai prosper şi mai frumos, să menţină tot ce s-a realizat pînă acum. Tinerilor le-aş dori să rămînă acasă, să-şi facă aici o carieră profesională, să contribuie la dezvoltarea oraşului. Aici au un viitor mare.
Mark Zweig, administrator AVE Ungheni (Austria):
La Ungheni mă aflu de doi ani. Am cunoscut şi am văzut aici foarte multe lucruri frumoase. Dar mai sînt şi foarte multe de făcut. Spre exemplu, în domeniul salubrizării. Oricum, aici mă simt destul de bine. Oamenii sînt ospitalieri şi, oriunde aş merge, sînt acceptat, sînt primit bine. Cred că unghenenii au o atitudine pozitivă faţă de cei veniţi, deşi există uneori şi sentimente de invidie.
Ceea ce ar putea să facă pentru oraşul lor e să rămînă acasă, să contribuie la dezvoltarea localităţii, pentru că aici există un mare potenţial. Merită să rămînă la Ungheni, căci este un oraş de perspectivă.