Începuturile democraţiei la Ungheni

Pe 15 mai, s-au împlinit 20 de ani de la prima sesiune a Consiliului orăşenesc Ungheni, ales în mod democratic.
„Trebuie să menţionăm că noi toţi am participat pentru prima oară la astfel de alegeri. Ele au inclus şi au reflectat ca în oglindă toate particularităţile dezvoltării societăţii noastre: pluralismul, democraţia şi ardoarea pasiunilor politice”, spunea în acea zi de 15 mai 1990 preşedintele comisiei de validare, Gheorghe Ambroci.
Pentru oameni noi, pentru restructurare
Din cei 83 de consilieri orăşeneşti aleşi atunci 45 erau membri ai partidului comunist, iar 38 fără de partid. Nu existau, în 1990, încă alte partide decît cel comunist. În lupta pentru un loc în consiliu s-au avîntat 400 de candidaţi. Alegătorii ungheneni au optat pentru 66 de bărbaţi şi 17 femei. Majoritatea – 67 de consilieri – aveau studii superioare. „Printre deputaţii din oraş se numără 13 conducători de întreprinderi, lucrători ai învăţămîntului, inclusiv un director de şcoală. De asemenea au fost aleşi: 1 secretar de partid, 2 preşedinţi ai comitetelor sindicale, 3 muncitori şi 8 medici”, citesc în raportul comisiei de validare. Concluzia? „În temei, mandatul de deputaţi l-au primit oameni ce se bucură de autoritate, competenţi, iar principalul – cu o poziţie politică clară. Alegătorii votează acum pentru oameni noi, pentru noi modalităţi de abordare, pentru restructurare”.
La acea primă şedinţă a fost ales şi preşedintele „sovietului orăşenesc”. Potrivit procesului-verbal nr. 1, au fost propuse trei candidaturi. Doctorul Anastasia Babiuc l-a propus pe Vasile Para, inginer de profesie, care fusese ales cu foarte puţin timp înainte deputat în Parlament. Valeriu Calmaţui, pe atunci şef de secţie în comitetul raional al partidului comunist, l-a propus pe un coleg de-al său, Mihai Cozari, iar Alexandru Borovicov, ziarist – pe Victor Ciobanu, şeful gospodăriei comunale din Ungheni. Ultimul îşi retrage candidatura. Prin vot secret, Vasile Para este ales în funcţia de preşedinte al sovietului orăşenesc.
În aceceaşi zi, în calitate de vicepreşedinţi ai sovietuliui orăşenesc sînt aleşi Vasile Bulubica şi Ilie Rusu. În fruntea secţiei de învăţămînt vine Svetlana Ciobanu, a secţiei de construcţii capitale – Nicolae Ungureanu, a secţiei cultură fizică şi sport – Alexandru Crăciun, a secţiei cultură – Ion Sîrghi, a secţiei finanţe – Vasile Pascaru. Arhitect-şef este ales Iurie Povar.
A mai existat o funcţie – cea de preşedinte al comitetului executiv, aceasta fiindu-i încredinţată lui Alexandru Veriga. „A fost primul primar democrat. Chiar dacă funcţia se numea oficial preşedinte al comitetului executiv, noi l-am numit din primul moment primar”, susţine Svetlana Ciobanu, şi ea pe atunci consilier orăşenesc. Vicepreşedinte sau viceprimar a fost ales Vasile Bulican.
Sînt oameni care, în majoritate, şi azi muncesc la Ungheni. Ei au pus printre primii umărul la schimbările ce aveau să urmeze.
A fost o şedinţă memorabilă
Acea primă şedinţă a fost prezidată de Svetlana Ciobanu, în prezent consilier raional, director al Centrului de Resurse pentru Dezvoltare Durabilă Locală şi Regională Ungheni. „A fost o şedinţă memorabilă, care a fost transmisă în direct la postul de radio local. Tot oraşul asculta cu sufletul la gură ce se întîmpla”, îşi aminteşte dînsa. Şedinţa a durat foarte mult timp, fiind continuată şi a doua zi, pe 16 mai. Pentru prima oară, după decenii în şir, o şedinţă a fost moderată în limba română. Pentru prima oară, după ani în şir, a apărut guvernarea şi opoziţia, chiar dacă încă nu erau numite astfel. „A fost atunci o schimbare, o deschidere după un sistem de guvernare autoritar, dictatorial. Oamenii aveau aşteptări foarte mari”, punctează preşedintele primei şedinţe democratice a consiliului orăşenesc.
După 20 de ani
„Avîntul, elanul, dorinţa de schimbare de atunci parcă s-au pierdut”, spune Svetlana Ciobanu. Foarte greu se schimbă mentalitatea oamenilor noştri. Nu se observă că aceştia ar avea foame de informare, că ar vrea să cunoască mai multe, inclusiv drepturile lor. Aşa au fost educaţi de regimul sovietic. Poate peste două-trei generaţii vor fi altfel.
„Nu putem vorbi de o evoluţie spectaculoasă în bine. Totuşi, se simte o schimbare”, a conchis Svetlana Ciobanu. O schimbare ce decurge greu, anevoios, dar pe care nimeni nu poate s-o conteste.