„Poiana Cerbului” – prima pensiune turistică privată din raion sau Chinurile naşterii unui business prosper
În inima codrilor, între Corneşti şi Bahmut, a fost deschisă pentru public prima pensiune turistică privată din raion. „Poiana Cerbului” se numeşte. Evenimentul s-a produs chiar recent, după patru ani de muncă intensă, de nopţi nedormite, de nelinişti şi căutări.
„Aici nu a fost nimic. Nici drum, nici electricitate, nici apă, nici canalizare. Doar porumb şi pîrloagă”, povesteşte Vladimir Rusu, proprietarul pensiunii. A lucrat, timp de 16 ani, în domeniul vamal. Absolvise facultatea de drept internaţional, avea un serviciu la care alţii nici nu îndrăznesc să viseze. A lăsat, într-o bună zi, totul şi a luat-o de la capăt. „Ajunsesem la o etapă cînd simţeam că încep să degradez. Nu-mi era interesant la vamă, îmi doream ceva nou. Mi-am zis: sînt tînăr, sînt capabil, ambiţios, trebuie să încerc”. Şi a încercat.
În 2006, a cumpărat aproape opt hectare de teren, nu departe de locul în care s-a născut şi a copilărit – oraşul Corneşti. Timp de patru ani a tot muncit ca să amenajeze fiecare centimetru pătrat aşa cum a visat. Un colţişor de rai a răsărit în acel loc. „Am mizat în permanenţă pe calitate. Mi-am pus creierul în mişcare, căci nu mai merge pe vechi”, spune.
A construit o sală în stil rustic, pentru diverse festivităţi. O sută de oameni pot să petreacă aici concomitent, cu bucate şi băuturi tradiţionale, în mijlocul naturii. „Din punct de vedere arhitectural, cred că este unicală în Republica Moldova”, spune Vladimir Rusu. S-a muncit asupra ei nouă luni în şir. E o adevărată bijuterie cu obiecte demne să se afle în orice muzeu. Mai în deal, a construit o terasă pentru amatorii de odihnă în aer liber. Este gata şi bucătăria, dotată cu cel mai performant utilaj, cu frigidere, cu congelatoare. Are aici şi apă rece, şi apă caldă, şi canalizare.
„Cît au costat toate acestea?”, întreb. „Nu ştiu. La început, îmi mai făceam însemnări, mai apoi – am renunţat”, spune zîmbind. Cert e că are credite peste credite. „Uneori, nu-mi ajunge nici de benzină. Vă spun sincer. Cîte odată, sînt nevoit, cu toată ruşinea, s-o rog pe soţia mea, care este bugetară, să-mi dea cîte 100 de lei, pentru drum. Mulţi mă întreabă: ai o aşa pensiune şi mergi pe jos? Da, merg pe jos. Nu mi-i ruşine”, zice, apoi continuă pe aceeaşi notă: „Sînt epuizat şi fizic, şi psihologic. Dar… Să dau înapoi? Nu, sub nici o formă”.
Nu se lasă bătut. „Ne gîndim să deschidem pe viitor şi locuri de cazare, să construim un iaz, să amenajăm un loc de odihnă pentru copii. Avem în plan să aducem cîţiva cai, să deschidem trasee ecologice – plimbări cu căruţa prin pădure. Îmi doresc şi un teren de tenis de cîmp, şi un teren de fotbal”, povesteşte, după care conchide: „Turismul este un domeniu foarte interesant, dar cere investiţii colosale”.
Totul a făcut cu forţele proprii. „La ora patru dimineaţa eram deja în maşină, iar la ora 12 noaptea – în casă, la Chişinău, plin de lut, de noroi. Zi de zi”, povesteşte. Dacă, pînă a începe propria afacere, era specialist doar în jurisprudenţă, acum este multilateral dezvoltat. „Pot să dau consultaţii gratuite oricui în diverse domenii: şi economie, şi construcţii, şi electricitate, şi contabilitate, şi turism…”, zîmbeşte.
Cu doi ani în urmă, a obţinut un grant, în valoare de 25 mii de lei, de la Consiliul raional Ungheni, din fondul de susţinere a micului business, creat atunci. Chiar dacă suma a fost extrem de mică, în comparaţie cu toate investiţiile făcute, susţine că acel gest a însemnat mult pentru el: „A fost un ajutor psihologic foarte mare”.
Acum, are o singură dorinţă: să-i viziteze pensiunea cît mai multă lume. Are ce să le ofere. Iar preţurile sînt accesibile. „Nu cred că-s exagerate. De exemplu, odihna la terasă costă 300 de lei pe zi, o petrecere în sala de festivităţi (chiria şi mîncarea) – 300 de lei pentru o persoană, sauna, prevăzută pentru 6-8 persoane – 150 lei ora. „ Ne străduim să fie curat, să fie aranjat, astfel ca omul să se simtă comod, să se simtă bine aici”, mai spune Vladimir Rusu. Cei care au reuşit deja să vină la „Poiana Cerbului” s-au ales doar cu impresii frumoase şi amitniri plăcute.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns