Opinii / Lucia Bacalu: ”Concluziile acestei campanii electorale”

E finita la commedia, cum spuneau strămoșii noștri. Alegerile locale generale au luat sfârșit. Oamenii și-au ales consilierii, și-au ales primarii. Vor avea, în următorii patru ani, exact ceea ce au ales. Nu mă voi opri asupra calității celor aleși. Poporul e suveranul, poporul decide și nu putem să ne supărăm pe el, chiar dacă undeva, cuiva nu-i plac rezultatele alegerilor.

Eu știu una: nu pot fi toți învingători. Și mai știu că în democrație – slavă Domnului că o avem – minoritatea trebuie să respecte alegerea majorității. Și e bine să o facă.

Acum să trecem la concluzii.

A fost o campanie, unde, în anumite localități, s-a luptat pe viață și pe moarte, cu încrâncenare. Au fost scoase toate armele posibile și imposibile. S-a aruncat noroi cu găleata, nu atât de către candidații la fotoliile de primar sau consilieri, cât de către unii susținători ai acestora. Asta au putut, asta au făcut.
Au ieșit la suprafață toate frustrările unor partide, fie de stânga, fie de dreapta. Ei, cum să reacționezi atât de bolnăvicios la postările și opiniile unor persoane care, mâine-poimâine, ar putea fi potențialii tăi alegători? Vorba ceea: încurcate sunt căile Domnului.

Au căzut multe măști. Partide declarate proeuropene s-au dovedit a fi, de fapt, partiduțe ce se pierd în spațiu la prima adiere de vânt. Lideri, ditamai bărbați ai neamului, care se doresc liberali, democrați și cine mai știe ce, s-au dovedit a fi, de fapt, ființe jalnice, ce și-au pierdut cumpătul (sau poate și-au dat arama pe față?) la primele critici.

Prieteni de familie ale unor candidați s-au dovedit a fi lași, dându-se cu fundul la perete. De fapt, nici nu știu dacă merită să fie numiți prieteni de familie. Mai degrabă, sunt prieteni de conjunctură și sunt cei mai periculoși.

Manipularea a fost la ordinea zilei. Și ura. Și agresivitatea verbală.
Nu ne-am învățat încă să ne spunem părerea tranșant – frica este încă foarte mare. Unii mai încearcă să stea pe două scaune, dar, teamă mi-i că, într-o zi, vor cădea și vor cădea rău de tot.  Nu știu cum alții, dar eu prefer să spun și să mi se spună lucrurilor pe nume în față. E oribil când cineva îți zâmbește și se gudură pe lângă tine, iar în spatele tău te face cu ou și oțet.

Nu ne-am învățat să ne spunem părerea în mod civilizat, fără atacuri la persoană, fără a răspândi minciuni și falsuri de tot felul.
Despre partide. Socialiștii pierd din teren și devin din ce în ce mai frustrați, mai dornici de revanșă. PAS obține cele mai multe mandate, ceea ce, însă, nu-i oferă, din punctul meu de vedere, nici o stabilitate și nici o perspectivă optimistă și luminoasă. Ați văzut vreodată un partid aflat la guvernare de care să nu se lipească toate… „muștele”? Imediat ce corabia se duce la fund, se duc și ele, muștele (sau șobolanii). Așa s-a întâmplat cu agrarienii de la sfârșitul secolului trecut, așa s-a întâmplat cu comuniștii, așa se întâmplă cu socialiștii, așa se va întâmpla și cu PAS, căci, se pare, nu și-a învățat lecția.

Până una alta, înarmați-vă cu popcorn. Tare nu aș vrea să urmeze răfuieli cu oponenții, alianțe nefirești. Explicații gen: „PAS cum a făcut alianță cu PSRM în 2019?” nu mai merg. În primul rând, alianța a fost făcută de Blocul ACUM cu PSRM cu scopul de a-l scoate de la guvernare pe Plahotniuc, iar această alianță a fost criticată dur, inclusiv de susținători ai acelui bloc. În al doilea rând, de ce să urmăm exemplele proaste? De dragul rânzei și intereselor înguste ale unora?