Opinii / Lucia Bacalu: ”Și totuși, continui să fiu optimistă”

E săptămâna tineretului. De fapt, ar trebui ca fiecare zi să fie dedicată și tinerilor. Sunt mulți și ar putea fi și mai mulți, dacă i-am asculta și i-am auzi.

Tinerii noștri vor o altă viață, mai bună decât a părinților, buneilor și străbuneilor lor. Și e bine. În sfârșit, măcar ei, tinerii noștri, încep să se debaraseze de acele gene de servilism, de indiferență, de bunătate excesivă, ca să nu zic prostie. Ei vor să se afirme, vor să aibă condiții bune de viață – nu ca toți (cum era în defuncta uniune sovietică). Ei vor studii de calitate. Ei vor salarii decente.

E bine că vor. Dar ar mai trebui și să dea. E ușor să stai lungit pe pat, să comentezi orice pe rețelele sociale, să critici, dar să nu te implici deloc.

Nu e neapărat să ieși în stradă și să strigi: „Jos cutare!”, „Sus cutare”. Dar e obligația fiecărui cetățean, care-și iubește orașul, satul, țara, cel puțin să participe la alegeri. Nu cred în explicații, gen „Toți sunt hoți”, „Toți sunt mincinoși”, „Nu am pe cine alege”, „Nu mă interesează politica” și așa mai departe. O zic cei care nu vor să se informeze, pe care nu-i interesează viitorul baștinei sale.

Acum, suntem în plină campanie de înverzire. Ați auzit cumva ca echipe de tineri, din proprie dorință și inițiativă, să iasă să planeze vreun pom?

Atenție, conform legislației, în Republica Moldova se consideră tineri toți cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani. Cam mare acest diapazon, dar asta e. Bunica mea, din câte știu, a devenit bunică pentru prima oară la 39 de ani.

Municipiul Ungheni este Capitala Tineretului 2023. Cine se implică, de obicei, în evenimentele și acțiunile planificate în cadrul acestui program național? Corect, tinerii. Dar care tineri? În majoritate, elevi de la instituțiile de învățământ din localitate. Unde-s ceilalți tineri ai noștri?

Nu știu cine și unde a greșit. Nu știu ce trebuie să facem ca tinerii noștri să fie mai activi, mai interesați și să nu caute, de fiecare dată, cea mai ușoară cale. Iar calea cea mai ușoară este plecarea în țări străine. Este extraordinar că avem această posibilitate de a călători liber unde ne dorim, de a ne stabili unde ne dorim, de a munci unde ne dorim. Doar că, uneori, din păcate, în dorința de a mai agonisi câte ceva, unii dintre tinerii noștri își distrug, de fapt, viitorul. Talentați, deștepți, ar putea să-și facă o carieră strălucitoare. Nu, ei aleg să muncească din greu la vreun magazin, întreprindere, la benzinării sau în construcții. Nu-mi ziceți că doar statul e de vină. Și, apropo, statul suntem noi.

Da, mai e nevoie mult de lucru în Republica Moldova, pentru ca tinerii noștri – măcar o parte dintre ei – să-și dorească, cu adevărat, să revină acasă.

Rămân tot mai mulți vârstnici și tot mai puțini tineri. Și când îi aud pe unii „patrioți pro-europeni” (mulți dintre ei deja s-au developat și li s-a văzut sub blănița de mioară steluțele socialiste de pe tancurile rusești) strigând de li se bulbucă ochii: „Unirea cu România ne va salva”, îmi vine să râd, dacă nu ar fi de plâns. Cum adică? Noi să stăm tolăniți pe pat, că continuăm să comentăm, să criticăm, iar România să ne ofere locuri de muncă bine plătite și pensii cât mai mari. Nu ne implicăm, nu muncim, nu venim cu inițiative, dar tot cerem, cerem, cerem.

Și totuși, continui să fiu optimistă. Tinerii noștri, mult mai liberi, mult mai curajoși și dezinvolți, vor înțelege mult mai ușor ce trebuie să facă și cum să facă. Și vor acționa.