Opinii / Lucia Bacalu: ”Ce alegem? Tot consilieri gălăgioși, care nu au idee cum se elaborează un proiect de decizie?”

Care este menirea unui consiliu local? Care sunt obligațiunile unui consilier local? V-ați pus vreodată aceste întrebări? Chiar aș fi curioasă să știu câți cunosc răspunsul. O dată la patru ani mergem într-o veselie să ne alegem primarul și consilierii locali. De primar știu toți – el e un fel de gospodar al satului sau al orașului. Multe persoane încă mai cred că primarul poate totul: să ofere ajutoare, să repare orice drum, să facă ordine pe la porțile oamenilor, să rezolve problemele fiecăruia în parte, să-i pedepsească pe cei cartați cu legea. „Poate, dar nu vrea”, gândesc unii.

Și foarte mulți nu se gândesc la modul serios care sunt, totuși, atribuțiile unui primar, așa cum nu-i prea interesează cum se formează bugetul unei primării sau ce sunt achizițiile publice și de ce este important ca acestea să fie transparente. Noi cerem, fără să oferim și fără să ne implicăm în viața publică. Cerem fără să ne informăm și atunci mergem cu demersurile și plângerile acolo unde, la sigur, nimeni nu îți va rezolva problema, pentru că, pur și simplu, legea prevede cu totul altceva.

Vă dau un exemplu simplu. Cu un an în urmă, înainte de începutul ședinței ordinare a consiliului local, un „activist” a intrat gâfâind în sala de ședințe, cu o hârtie în mână. S-a îndreptat spre un consilier, i-a pus-o pe masă și dus a fost.

Seara, pe rețelele sociale, acel „activist” se lamenta și critica în stânga și dreapta că, vezi Doamne, „mafia galbenă” nu a acordat nici o atenție țidulei sale. Și au pornit comentariile. Dacă acel „activist” s-ar fi informat măcar un pic, ar fi trebuit să știe că orice consiliu local activează conform unui regulament-cadru, adoptat încă în anul 2003. Regulamentul respectiv este foarte ușor de găsit în internet. Mie mi-a luat un minut.  Ei bine, potrivit acelui regulament, p. 35, „dreptul de inițiere a proiectelor de decizii ale consiliului aparține consilierilor. Propuneri vizavi de elaborarea unor decizii poate face primarul”.

Este o procedură destul de lungă. Încercați să elaborați un proiect de decizie. Nu e simplu. Și nu e tot. Acel proiect fiind elaborat, trebuie obligatoriu să fie analizat și discutat în comisia de specialitate a Consiliului local, care, la final, urmează să dea avizul necesar (fie pozitiv, fie negativ). Ulterior, proiectul se înaintează pentru dezbateri și aprobare în cadrul ședinței consiliului. Vă veți întreba, poate, de ce nu pot veni cu inițiative cetățenii. Pot. Prin intermediul consilierilor, pe care i-am ales. Așa prevede legea.

În concluzie: orice consiliu local este un fel de parlament în miniatură. Ce se întâmplă în realitate? Stau sărmanii angajați ai primăriilor noastre și tot ticluiesc proiecte de decizii. Ei sunt cei care se confruntă cu problemele existente în localitate și, de multe ori, nu pot face un pas fără decizia consiliului local. Iar consilierii, plini de importanță, vin la ședințe cu „torba” plină de pretenții și întrebări.

Am senzația că 95% dintre consilierii locali, inclusiv cei cu barbă (adică au la activ două-trei mandate), nu știu care le este menirea. Să vedeți ce supărați mai sunt dacă li se pun pe masă 20-30 de proiecte de decizii. Cică obosesc și nu pot să se concentreze. Obosesc să le citească? Dacă cineva ar organiza un test pentru ei, cu întrebări ce țin de buget, de achiziții publice, de legislația în vigoare, tare mă tem că l-ar pica în masă. În schimb, își cunosc foarte bine drepturile. Și le vociferează, de fiecare dată, pe un ton grav. Ce mai – „eu sunt șeful!”.

Consiliile locale actuale sunt la final de mandat. Interesant, oare câte proiecte de decizii au elaborat? Eu cred că le poți număra pe degete.
Ce alegem în continuare? Tot consilieri gălăgioși, care nu au idee cum se elaborează un proiect de decizie sau încercăm să trimitem în consiliile locale persoane mai școlite. Măcar câte unul-doi care să cunoască legislația și să o respecte.