Opinii / Lucia Bacalu: Ce înseamnă să-ți iubești orașul ori satul în care locuiești?

Nu sunt poetă, iar romantismul nu este punctul meu forte. Și totuși, încerc să găsesc cuvinte potrivite pentru orașul în care locuiesc de mai bine de trei decenii și unde mi-am construit cariera.

În aceste zile, municipiul Ungheni împlinește 561 de ani de la prima mențiune documentară. Specialiștii în domeniu susțin că ar fi cu mult mai vechi și că primii oameni s-au stabilit aici poate și cu 1000-2000 de ani în urmă.

Vă imaginați că noi călcăm pe pământul care a fost admirat, îngrijit, păzit de sute de mii de alți ungheneni? Că fiecare dintre ei și-a lăsat amprenta aici, că a râs, a plâns, a copilărit, s-a căsătorit, a crescut copii și apoi a plecat. Roata vieții continuă să se învârtească. Continuăm să construim, să ne bucurăm de viață, să râdem, să plângem și tot așa mai departe. Nimic nu s-a schimbat în acest sens. Poate doar faptul că noi, generațiile actuale, avem norocul să trăim mai mult și să beneficiem de asistență medicală, ceea ce de multe ori ne salvează și ne prelungește viața.

„Îmi iubesc orașul drag, Ungheni” – tot aud această frază și tot mă gândesc: ce înseamnă să-ți iubești orașul ori satul în care locuiești?
Pentru unii, înseamnă a-l vorbi doar de bine. Pentru alții – de a se implica și a încerca să pună umărul la soluționarea problemelor existente. Iar ele sunt peste tot și continuă să apară în permanență. Nu cred că există sau va exista vreodată vreo localitate fără probleme. Până și în SUA sau Germania am văzut cartiere murdare, cu gunoi ori drumuri cu gropi. Bineînțeles, sunt cu mult mai puține decât la noi, dar dacă vrei cu tot dinadinsul să critici, ai și unde fotografia, ai și ce zice.

Și critica, cred eu, este o modalitate de a-ți exprima dragostea pentru orașul drag. Or, în cele mai multe cazuri, dacă critici, înseamnă că nu ești indiferent. Înseamnă că-ți pasă.

Totuși, din punctul meu de vedere, a-ți iubi locul unde te-ai născut sau unde te-ai format ca personalitate, unde ai ales să trăiești, să-ți crești copiii și să mergi înainte înseamnă toate luate la un loc.
Îți iubești orașul la fel cum ai iubi un copil. Uneori, îl cerți, dacă ți se pare că, vorba ceea: a sărit calul. Alteori îl mângâi, îl susții, îi dai sfaturi, îl îngrijești, îl ajuți și tot așa mai departe.

Deci, fraza „Îmi iubesc orașul” ar trebui să fie nu doar o simplă frază, ci mult mai mult. Ode putem scrie cât „duce trenul”. Inimioare putem transmite oricând și cât ne cere sufletul. De critici suntem buni cu toții. Ceea ce încă ne lipsește unora dintre noi este implicarea, fără să cerem pentru asta laude, diplome, titluri onorifice etc. Mă implic, pentru că îmi pasă, pentru că îmi iubesc orașul.

Chiar dacă nu suport sloganul „Fapte, nu vorbe”, atât de utilizat de politicienii noștri de toate culorile, uite că în acest context chiar se potrivește. Pentru fiecare în parte.

Să ne iubim orașul drag. Să ne mândrim cu el. Să-l promovăm ori de câte ori avem ocazia. Să muncim și să ne susținem reciproc.
În loc de post-scriptum: am încercat să găsesc cuvinte potrivite pentru orașul în care locuiesc. Cuvinte de laudă și admirație. Nu mi-a ieșit nici de data aceasta. Poate e spre bine. Ceea ce-mi doresc e ca Ungheniul să prospere în continuare, căci are foarte mulți oameni frumoși, muncitori și  modești. Are potențial. Așa c nu ne rămâne decât să înmulțim cu toții faptele bune.