Interviu / Cristofor Codreanu, director ÎM „Apă Canal” din Ungheni: „Cu tarifele vechi la apă și canalizare riscam să nu mai putem activa”

Începând cu 12 aprilie, consumatorii casnici din Ungheni vor plăti cu 2,96 lei/m c. mai mult pentru serviciul public de alimentare cu apă potabilă și cu 1,98 lei/m c. mai mult pentru canalizare. Decizia a fost luată de Agenția Națională de Reglementare în Energetică (ANRE) pe 7 aprilie 2023, fiind publicată în Monitorul Oficial pe 12 aprilie.

Astfel, pentru un metru cub de apă unghenenii vor plăti 16,36 lei, iar pentru canalizare – 9,05 lei. Per total, cei ce beneficiază de ambele servicii (apă și canalizare) vor plăti 25,41 lei pentru fiecare metru cub. 

Din interviul ce urmează aflați prin ce se explică majorarea tarifului, de ce la Chișinău costul serviciului de apă și canalizare e mai mic decât la Ungheni etc.

 – Domnule Codreanu, avem noi tarife, mai mari, la apă și canalizare. De ce a fost nevoie de această majorare de preț?
Trebuie de menționat că tarifele la apă și canalizare pentru Ungheni nu au fost revăzute de cinci ani, deși în această perioadă s-au majorat substanțial prețurile la energia electrică, la diverse materiale tehnologice, substanțe reactive etc. Se știe că pentru a presta servicii de apă și canalizare e nevoie de energie electrică. Fără energia electrică, ÎM „Apă Canal” din Ungheni nu ar putea funcționa. Dat fiind faptul că municipiul Ungheni are un relief specific (sectorul Dănuțeni, spre exemplu, este situat la un nivel mult mai înalt decât sectorul Tineretului sau Ungheni Vale), pentru ca apa să ajungă la toți consumatorii e nevoie de pomparea ei la substațiile de recoltare a apei, astfel ca să fie menținută aceeași presiune peste tot. În cartierul Tineretului, spre exemplu, avem patru stații de pompare. Fără ele, apa nu ar ajunge la etajele superioare ale blocurilor locative. Iar pentru a pompa apa, e nevoie de foarte multă energie electrică. În plus, s-au scumpit materialele tehnologice, de care e nevoie la renovarea și înlocuirea rețelelor de apă, la reparația acestora, la întreținerea stațiilor de pompare și a stației de epurare a apelor uzate etc. S-au scumpit și materialele folosite la prelucrarea apei. Costul la sulfatul de aluminiu, de exemplu, s-a mărit cu peste 50%.
Urmare a majorărilor despre care v-am vorbit, cu tarifele vechi la apă și canalizare riscam să nu mai putem activa.
Apropo, conform calculelor efectuate, majorarea pentru serviciul public de apă și canalizare trebuia să fie mai mare, dar ANRE a găsit soluții pentru a stabili cele mai mici posibile tarife la ora actuală.

– Au fost majorate tarifele doar pentru consumatorii casnici, nu și pentru cei non-casnici, adică agenți economici și instituții publice. Prin ce se explică acest fapt?
Potrivit metodologiei existente, elaborată de ANRE, tariful pentru serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare se aplică unic tuturor consumatorilor, adică nu trebuie să existe prețuri diferențiate. Cu ani în urmă, când aceste tarife erau aprobate de consiliul local, s-a decis diferențierea lor, adică pentru consumatorii casnici erau cu 35% mai mici decât pentru ceilalți consumatori. Acum, pentru ca tariful să fie același pentru toți consumatorii, ANRE majorează treptat prețul doar pentru consumatorii casnici. În câțiva ani, tariful va fi unic pentru toți consumatorii, așa cum prevede actuala metodologie de calcul.

– De ce la Chișinău, care e situat la o distanță considerabilă de Nistru, de unde se ia apa, tarifele pentru apă și canalizare sunt mult mai mici decât la Ungheni, care e situat chiar pe malul Prutului?
Distanța nu are nici o importanță în calcularea tarifelor. Contează metoda prin care apa ajunge la consumator. La Ungheni, așa cum am spus deja, pentru ca apa să ajungă la consumator, e nevoie de a o pompa. Iar pomparea presupune cheltuieli foarte și foarte mari la energia electrică. La Chișinău, o parte din apă ajunge la consumatori prin metoda gravitațională, fără să fie nevoie de pompare. Deci, se cheltuiește cu mult mai puțină energie electrică. La fel și  canalizarea. La Chișinău, toate zonele sunt amplasate pe locuri mai ridicate decât stația de epurare, astfel că apele uzate ajung acolo prin metoda gravitațională. La Ungheni suntem nevoiți să pompăm apele uzate la o distanță de circa 13 kilometri spre stația de epurare situată în Valea Mare. Consumul de energie electrică în acest caz este enorm. De aici și tarifele mai mari la Ungheni.