INTERVIU / Lucia Bacalu, fondatoarea ziarului Expresul: „La Expresul m-am simțit totdeauna bine, ca acasă”

Lucia Bacalu are o experiență în jurnalism de peste 30 de ani. Iar cu 15 ani în urmă a decis să fondeze ziarul Expresul. A avut parte de multe provocări, dar de fiecare dată a reușit să le treacă cu brio. În toți acești ani, a făcut jurnalism de calitate, așa cum a știut să o facă mai bine. De doi ani nu mai este la cârma acestui ziar, dar de fiecare dată își amintește cu drag de el.

Cum a început aventura de a fonda un nou ziar la Ungheni și cum acesta a reușit să se extindă și în alte raioane, citiți în interviul de mai jos.

– Cu 15 ani în urmă, ați pus bazele unui nou ziar local – Expresul de Ungheni. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
Îmi doream ceva nou. La locul vechi de muncă nu mai eram înțeleasă, aveam sentimentul că mă „înăduș”, că nu pot respira, că-mi este foarte strâmt. Iar eu sunt un om al acțiunii. Voiam un ziar altfel, cu subiecte noi, din cultură, din sport, nu doar știri din cronica poliției sau de la diverse mese rotunde. Voiam să merg prin sate, să cunosc oameni noi, povești interesante. A fost primul semnal că trebuie să schimb ceva în viață. Și am făcut-o.

– Cât a durat de la idee la implementare?
Nu a durat foarte mult. Gândurile de a începe altceva veneau de mai mult timp, dar cum veneau așa și plecau. O întâmplare mai puțin plăcută pentru mine a făcut să demisionez într-un moment în care mă împăcasem deja cu ideea că voi continua să muncesc pe vechi. De atunci până la materializarea ideii a durat doar două luni. Am avut noroc de oameni frumoși în preajmă, cu care am făcut echipă și ne-am mișcat rapid.

– De ce Expresul de Ungheni? Cine a ales acest nume, a cui a fost ideea?
Cu numele ziarului a durat ceva timp. Idei au fost multe. Ne-am gândit și la „Dreptatea”, și la „Gazeta de Ungheni”, și la „Curierul de Ungheni”. Regretatul Ghenadie Nicu propunea să mergem pe „Miraza”, un cuvânt învechit din limba română, care înseamnă oglindă. Îmi aducea exemplu cunoscutul ziar britanic „Daily Mirror” (se știe că mirror în română înseamnă oglindă). Ideea de a-l numi Expresul îmi aparține. Știam că în România există o rețea de ziare „Expres”, știam de „Daily Express”, o veche publicație din Regatul Unit, auzisem de denumiri de ziare și din alte țări, care conțineau acest cuvânt. Pe mine cuvântul „expres” m-a dus cu gândul și la calea ferată, pe care o avem în preajmă, la trenurile rapide ce ar trebui să circule pe aici. Inițial, colegii mei nu au rămas entuziasmați de această denumire. Am discutat mult, ca să ajungem la un numitor comun – să fie „Expresul de Ungheni”, mai ales că abreviatura – EU – înseamnă European Union, iar noi ne doream cu toții să fim tot mai aproape de Uniunea Europeană. În plus, expres înseamnă rapid, clar, ceea ce e necesar pentru mass-media.     
– Cu siguranță ați avut și multe provocări la început. Care au fost acestea?
Provocările s-au ținut lanț și au venit din toate părțile. Vă imaginați cum poți începe să faci un ziar cu 5000 de lei luați de acasă, fără nici măcar un calculator, fără aparat de fotografiat, fără masă și scaune, dar cu amenințări și apropo-uri din toate părțile? Provocările au început chiar din primele zile, când trebuia să înregistrăm ziarul, iar Poșta Moldovei refuza categoric. Cică, ne ziceau juriștii de acolo, trebuie să modificăm actele de constituire. Cei de la Camera Înregistrării de Stat ne asigurau că în acte totul e corect. Am făcut multe drumuri, am ajuns și la Ministerul Justiției, și la Asociația Presei Independente, am contactat colegii din alte redacții locale, care s-au dovedit a fi foarte deschiși și care ne-au inspirat optimism. În cele din urmă, cu mulți nervi, am soluționat problema. Poșta ne-a atenționat din start: „Vedeți ce scrieți acolo, că s-ar putea să nu vă difuzăm ziarul”. Susținători, în acea perioadă, aveam puțini. Mult mai mulți erau cei ce căutau noduri în papură și făceau din țânțar armăsar. Totuși, am reușit, căci aveam o echipă foarte bună, știam ce trebuie să facem și cum.

– În ciuda tuturor provocărilor, ziarul s-a extins și pe alte două raioane – Nisporeni și Călărași. De ce ați hotărât să faceți acest pas?
Dacă stai pe loc și te complaci în cele realizate, nu ai cum să te miști înainte. Pentru că am fost un județ, pentru că Nisporeniul și Călărașiul sunt vecinii noștri, ne-am gândit că ar fi bine să le oferim și lor știri de calitate. La Călărași, în acea perioadă, nu exista nici o sursă media. La Nisporeni, directorul ziarului „Gazeta de vest”, Dumitru Mititelu, se îmbolnăvise și ne-a propus să preluăm noi acea publicație. Sigur că nu o puteam prelua, dar am găsit soluția: „Gazeta de vest” a fuzionat cu „Expresul de Ungheni” și a rezultat „Expresul”.

– Dacă ar fi să vă întoarceți cu 15 ani în urmă, ați face același lucru? Ați fonda același ziar?
Da, bineînțeles. În anii de muncă la „Expresul” m-am simțit liberă în decizii și acțiuni, am cunoscut cei mai frumoși oameni, am călătorit foarte mult, am înțeles cine-mi sunt prietenii adevărați, am avut experiențe interesante, am învățat multe lucruri noi și… lista ar putea continua.

– Se spune că ziarele sunt pe cale de dispariție, iar online-ul le va lua locul. Dumneavoastră sunteți de acord cu această afirmație?
Nu aș putea fi categorică în acest sens. Ziarele au un farmec al lor aparte, dar și fără online azi nu putem deja să ne imaginăm activitatea și traiul. Tehnologiile se dezvoltă atât de rapid, încât deja e greu să-ți imaginezi ce va fi peste patru-cinci ani.

– Ce credeți despre calitatea presei regionale/locale, sau chiar naționale. Întreb acest lucru pentru că ați fost și președinta Asociației Presei Independente și că acum, dintr-o parte, nefiind în domeniu, vedeți altfel situația.
Eu cred că totdeauna este loc pentru mai bine. Sigur, avem ziare foarte bune în Republica Moldova, dar avem și unele ziare mediocre. Ceea ce mă bucură e faptul că ziarele noastre, în mare parte, sunt echidistante, nu fac partizanat politic. Mi-aș dori să existe mult mai mulți doritori de a se abona și de a le citi.

– Cum vedeți ziarul EXPRESUL peste 5 – 10 ani?
În pas cu timpul, cu o echipă frumoasă, care știe ce-și dorește și poate realiza lucruri frumoase, așa cum le face acum; un ziar cu multe proiecte și mult mai mulți abonați, mai ales că numele lui este deja cunoscut și apreciat.

– Ce înseamnă, sau a însemnat pentru dumneavoastră Expresul?
Este o părticică din sufletul meu. La Expresul m-am simțit totdeauna bine, ca acasă. Mă bucur că și azi ușile îmi sunt deschise, iar oamenii de aici mă întâlnesc de fiecare dată, indiferent de timpul de afară sau de starea lor de spirit, cu zâmbetul pe buze. E ceea ce contează cel mai mult.