Interviu / Ludmila Foleștean, psiholog școlar: „Chiar dacă un copil nu spune că este victimă a bullying-ului, există o serie de semne care comunică despre starea lui”

Ludmila Foleștean este psiholog la Gimnaziul „Gaudeamus” din Petrești. Ea explică ce înseamnă bullying-ul și care este impactul asupra dezvoltării copilului, dar și ce rol are fiecare actor social în parte în diminuarea acestui fenomen.

– Cum putem distinge bullying-ul de anumite conflicte obișnuite între copii?

Bullying-ul este un proces în care un copil este expus în mod repetat acțiunilor negative, hărțuirii și atacurilor din partea unuia sau a câtorva copii. Bullying-ul rămâne în aria legii, este o formă acceptată de relațiile sociale ca o parte a vieții normale. Intenția este de a răni, iar persoana agresivă are mai multă putere, este mai populară versus conflictul, care este un dezacord, în care ambele părți își exprimă opiniile, puterea egală între cei implicați.

– Care sunt semnele care ne arată că un copil este victima acestui fenomen?

Chiar dacă un copil nu spune că este victimă a bullying-ului, există o serie de semne care comunică despre starea lui. Un adult va putea citi semnele doar dacă este atent și are o relație apropiată cu copilul. Printre cele mai evidente semne pot fi scăderea reușitei școlare sau refuzul de a vorbi despre școală. De cele mai multe ori, copilul poate schimba drumul obișnuit spre sau dinspre școală, pentru a evita întâlnirea cu agresorul. Un alt semn poate fi și dorința bruscă a copilului de a schimba școala sau clasa în care învață. De asemenea, pierderea hainelor sau aparația vânătăilor, dar și hainele rupte, pot fi indicatori. Copilul poate prezenta dureri de cap, disfuncții la nivel de tract intestinal, probleme cu somnul, la nivel psihologic pot apărea probleme cum ar fi atacul de panică, anxietatea, depresia.

– Prin ce schimbări de comportament trece copilul care este implicat într-o situație de bullying?

Agresorii, pe parcursul vieții, învață că pentru a înainta pe scara ierarhică și a obține beneficii (atenție, recunoaștere, popularitate, etc.), au nevoie să „lupte”, să domine prin supunerea sau înfrângerea celorlalți. Acest comportament este învățat de la părinți, profesori, frate mai mare, din puternica dorința de integrare, de a fi validat și acceptat, dar și media (TV, internet) are o influență majoră. Astfel, copilul, neghidat corespunzător, ajunge să folosească aceste comportamente în mod exagerat peste tot: și la școală, și acasă.  Iar dezechilibrele emoționale dezvoltate în timp, pot conduce copilul către una din cele două extreme, fie să devină agresor, fie o victimă.

– Cum credeți, de ce unii adolescenți recurg la bullying?

Din păcate, în această epocă a vitezei, copiii s-au obișnuit să primescă satisfacții imediat cu un efort minim sau altfel spus, să obțină satisfacții din nimic. În timp, acest comportament duce la lipsa răbdării, a atenției, a concentrării, apare nemulțumirea cronică, plictiseala. Sentimentul acesta însă poate fi ținut sub control prin disciplină.

– Cum și cine îi poate ajuta pe copiii care au tendința să agreseze?

La școală, dirigintele, cadrul didactic, psihologul identifică liderii grupurilor de elevi predispuși la acte de bullying și îi vor angaja în activități sociale nobile. Iar părinții elevilor – agresori și ai elevilor care sunt intimidați, la fel trebuie să fie implicați, pentru că mediul de acasă este deosebit de important.

 – Care ar fi strategiile de a-i ajuta pe copiii cu potențial de victimă?

Cu ajutorul psihologului școlar, care face un plan de acțiuni în urma căruia copilul își va îmbunătăți imaginea de sine. La fel autoaprecierea, unde copilul va învăța cum să gestioneze agresiunea și să comunice eficient cu alți elevi, precum și cultivarea copilului cum să facă față încercărilor de intimidare din partea altora.

– Ce mecanisme de identificare întreprinde psihologul pentru a determina dacă în școală vreun elev este supus acestui fenomen?

În activitatea mea de psiholog școlar pentru identificarea cazurilor de bullying este foarte important să fac echipă cu cadrele didactice, cu diriginții claselor. Odată cu implimentarea politicii de protecție a copiilor în instituția noastră s-a instalat în hol „Boxa încrederii”, cu ajutorul căreia descoperim situațiile negative prin care trec elevii.

Sunt mulțumită de faptul că, elevii pot identifica singuri situațiile care pot duce la bullying. Lucrez mai mult cu cei din clasele primare, dar și la etapa de profilaxie a bullying-ului – în toate clasele, pentru că e mai ușor să previn, decât să rezolv însăși cazul. Atunci când identific un astfel de caz, e obligatoriu să-mi fac un plan de acțiuni în care sunt incluși toți actorii (părinți, profesori, elevi), fiecare având rolul său în rezolvarea cazului. Părinții lucrează acasă cu copilul lor, ținând cont de recomandările psihologului. Cadrele didactice lucrează cu clasa întregă, prin implicarea elevilor în activități de grup, cei implicați direct suportă consecințele comportamentului neadecvat și pentru nerespectarea Regulamentului intern al instituției de învățământ (cel mai des elevii fac de serviciu în clasă, am observat că asta îi descurajează să adopte comportamente neadecvate, agresive). Activitățile psihosociale de sensibilizare, de socializare sunt eficiente, le folosesc pentru prevenire și pentru rezolvarea cazurilor de bullying. Asistența psihologică de grup și individuală mereu dă rezultate pozitive.

– Dar ce acțiuni ar trebui să întreprindă părinții pentru a preveni acest fenomen și să ajute copiii să se dezvolte armonios?

Adulții pot să încurajeze și să sprijine copiii în achiziționarea abilităților de reglare emoțională, în special să dezvolte abilitatea de a gestiona în mod adecvat reacțiile de furie (dezvoltarea sistemului nervos oferă subtratul pentru achiziționarea reglării emoționale). Totodată, și socializarea, dar și discuțiile despre emoții bazate pe modalitățile constructive, ajută copiii să poată să-și gestioneze emoțiile fie pozitive, fie negative, funcționale și disfuncționale. Și, nu în ultimul rând, trebuie să vorbească cu copiii despre propriile emoții și despre modul în care pot face față acelor emoții. Important este să laude eforturile copiilor de a-și regla emoțiile.

– Și care este rolul cadrului didactic într-o situație de bullying?

În primul rând, de câțiva ani, în instituțiile de învățământ este creată politica anti-bullying, ceea ce ajută la clarificarea expectațiilor în ceea ce privește comportamentul potrivit și consecințele bullying-ului. Politica îi vizează pe toți actorii din școală, include atât protecția elevilor cât și a adulților. În al doilea rând, cadrul didactic este cel care descurajează bullying-ul. De asemenea, cadrele didactice trebuie să fie sigure că elevii pot și știu să raporteze bullying-ul, în siguranță. Profesorul este cel care crează un mediu școlar sigur, prin identificarea grupurilor formate de agresori și desființarea acestora.

– Ce pot face ceilalți copii sau profesori care sunt martori la această formă de agresiune?

Elevii trebuie să cunoască despre efectele negative ale bullying-ului și să știe care este procedura de raportare, care poate fi anonimă, online sau directă. Iar adulții îi asigură pe copii că anonimatul raportării este garantat.

 Tatiana Tesliuc