Roxana Țîcu, adolescenta care a creat o conexiune specială cu prietenul ei – calul

Trei băieți și peste 15 fete se antrenează la Școala de hipism din orașul Ungheni. Una dintre ele este și Roxana Țîcu, o adolescentă de 13 ani care, de trei ani, face echitație.

„Era vara anului 2019 când am aflat de la o prietenă că, la Ungheni, este o școală de hipism. Mi-am zis că vreau să încerc. Am discutat cu părinții și m-am înscris la școală. Și iată că, de trei ani, fac hipism”, povestește Roxana.

La început, i-a fost greu să-și convingă părinții să o lase să facă echitație, pentru că „era un sport prea periculos”, argumentau ei. Într-un final, a reușit. Totuși, la antrenamente a avut parte de mai multe provocări, inclusiv s-a ales cu o fractură de mână după prima căzătură chiar la începutul antrenamentelor.

„Părinții erau deja sceptici. În luna iunie am căzut a doua oară și mi-am fracturat din nou mâna. Am stat trei săptămâni cu mâna în ghips. Mi-a fost foarte greu să-mi conving părinții să mă lase să practic hipismul în continuare, dar eram sigură că nu vreau să abandonez acest sport”, mai spune Roxana.

Tânăra povestește că, o perioadă de timp, după prima căzătură, i-a fost frică de cai sau să călărească. Treptat, a depășit această frică. Este foarte atentă la îndrumările antrenorului, „pentru că este important să-l asculți și să faci întocmai cum îți zice”.

În plus, încearcă să mențină apropiată relația între ea și caii pe care-i călărește: Groza și Gheba:

„Este foarte important să vorbești cu calul atunci când te apropii de el, să-l mângâi, să-i dai ceva gustos să mănânce, pentru ca el să înțeleagă că nu vrei să-i faci niciun rău. Atunci când îl călărești și a făcut bine ceva, la fel, trebuie să-l mângâi și să-l lauzi. Chiar dacă este animal, el te înțelege foarte bine și-ți simte starea de spirit”.

Pentru Roxana, calul este ca un prieten în care poate avea încredere, căruia poate să-i spună orice, știind că el nu o va judeca: „De multe ori, când am ceva pe suflet și merg la școala de hipism, vorbesc cu calul și parcă îmi trece, mă simt mai bine”.

Niciodată nu s-a confruntat cu stereotipuri, precum „tu ești fată, acest sport e pentru băieți”. Ea este convinsă că fiecare om are libertatea de a alege să facă orice vrea, indiferent de gen. „Important e să ți se ofere oportunitatea de a încerca, precum și să-ți placă ceea ce faci”.

Roxana Țîcu spune că, în prezent, hipismul este o pasiune pentru ea, căreia îi dedică zilnic cel puțin o oră din timpul ei. Totuși, recunoaște că acest gen de sport trebuie să fie și mai mult dezvoltat și promovat în Republica Moldova, astfel încât să devină o profesie atractivă pentru tineri și tinere.

Are un vis spre care tinde: să participe la cât mai multe competiții și să câștige, pentru a putea avansa în grad. A participat deja la două concursuri. A avut emoții mari, dar a reușit să le stăpânească: „Atunci când am urcat pe cal, am uitat de emoții și m-am concentrat doar la traseul pe care l-am avut de parcurs. Pentru a învăța să călărești un cal, trebuie să ai mult curaj și răbdare. Anume aceste două calități, pe lângă dorință și motivație, te vor ajuta să fii un călăreț bun”.

Articolul este realizat în cadrul Proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women, în parteneriat cu UNICEF Moldova.

Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al UNICEF sau al Uniunii Europene.