Ucraineanca ce promovează, de patru decenii, dansul popular moldovenesc

În copilăria sa, petrecută în Ucraina, se visa balerină. A absolvit Colegiul de coregrafie din Kiev, specialitatea balet. A fost angajată la Filarmonica din Ternopol, după care la cea din Vinița.

De peste 40 de ani, Nina Pricladov activează la Ungheni, fiind fidelă, în tot acest timp, dansului. De 27 de ani este coregrafa trupei de dansatori a Ansamblului „Struguraș” de la Palatul de Cultură.

De la balet la dansul popular
La Ungheni a venit în 1977, lăsând în urmă scene mari și spectatori ce o iubeau. La Filarmonica din Vinița ajunsese să fie solista trupei de dansatori, cu un salariu de invidiat. A lăsat totul, urmându-și dragostea.

A ajuns într-un orășel mic pe atunci, liniștit, un orășel de frontieră, unde nimeni nu putea intra fără permis. Ea, obișnuită cu orașe mari, cu multe spectacole și aplauze!

Inițial, și-a creat o trupă de balet la clubul feroviar din Ungheni. „Îi învățam pe alții balet, dar îmi doream pentru mine mai multă mișcare”, spune. Deoarece soțul ei, Vladimir Pricladov, era dansator în Ansamblul „Struguraș”, a decis să i se alăture. Nu s-a gândit atunci că va performa. Voia, pur și simplu, să danseze, să se miște mai mult.

A fost observată de regretatul Gheorghe Bodolica, pe atunci șeful Secției Orășenești de Cultură, care a și convins-o să treacă să muncească la Palatul de Cultură. Inițial, și aici a avut un studiou de balet. În paralel, dansa în „Struguraș”, studiind, așa cum recunoaște acum, „caracterul moldovenilor, specificul dansurilor populare moldovenești”.

„Până a mă familiariza cu dansurile populare moldovenești la ele acasă, priveam cum le interpretează celebrul ansamblu al lui Moiseev din Moscova. Mi se părea că anume așa trebuie să fie. Când am ajuns la Ungheni și am văzut cum dansează moldovenii, am înțeles că e cu totul altfel. Să știți că trebuie să simți caracterul unui popor ca să poți transmite, ulterior, prin dans, prin orice mișcare, specificul acestuia”.
Fiind dansatoare de balet, Ninei Pricladov i-a fost mai simplu să se apropie de ceea ce înseamnă dansul popular moldovenesc. Or, susține dânsa, baletul este universal și atunci trebuie să cunoști cum să transmiți caracterul unui sau altui popor, ceea ce a și învățat la colegiu.
Cu toate acestea, a trebuit să muncească mult, să studieze fiecare mișcare, fiecare poziție a corpului în dansul popular moldovenesc. „Nu e greu să prinzi o mișcare sau alta fiind dansator profesionist. E greu să surprinzi maniera și specificul dansului”, afirmă. Dansa bine. Nimeni nu-i făcea observații, dar ea simțea că nu e ceea ce trebuie. A mers la zeci de spectacole prezentate de „Joc”, de ansamblurile noastre populare, fie că era vorba de „Fluieraș” sau „Lăutarii”. Era ochi și urechi, încercând să prindă orice gest, orice mișcare.

Coregrafă timp de 27 de ani
Nina Pricaldov și-a început cariera de coregrafă a trupei de dansatori a Ansamblului „Struguraș” în 1994. A fost o decizie grea. Și Gheorghe Bodolica, și soțul ei au tot încercat s-o convingă să accepte acest post.
„Nu-mi place să-i învăț pe alții lucruri incorecte. Pe atunci, nu aveam cunoștințele necesare, nu studiasem suficient, nu fusesem la cursuri de perfecționare, la seminare. Pur și simplu, dansam în „Struguraș”, dansam pentru mine”, explică ea această reținere ai ei.

Este adevărat, se implica, le ajuta colegilor dansatori să învețe mai repede o mișcare sau alta. Dar să fii coregraf e mult mai mult. Nina Pricladov înțelegea că va trebui să fie nu doar coregrafă, ci și coafeză, make up artistă, administratoare.
În cele din urmă, totuși, a acceptat „Se pare că am reușit. Coregrafii altor colective de dansatori din republică nu mă cunoșteau personal, dar m-au cunoscut prin discipolii mei, ceea ce bucură, bineînțeles”, spune.

De-a lungul anilor, ungheneni ce au început în „Struguraș” s-au angajat până și Ansamblul Academic de Dansuri Populare „Joc”, și-au creat propriile ansambluri sau au dansat în colective apreciate la Chișinău. Dansatorii Ansamblului „Struguraș” au ridicat în picioare spectatori din sute de orașe și zeci de țări, au adunat apalauze și ovații, dar și premiu după premiu.

În spatele acestor succese se ascunde o muncă imensă, zi de zi. Pentru a învăța un dans e nevoie de sute de repetiții. „Fiecare dans, de fapt, se învață în permanență”, susține Nina Pricladov, după care explică: „Inițial, se învață mișcările, apoi poziția corpului, a mâinilor, a capului, zâmbetul de pe față care nu trebuie să lipsească, privirea. Iar ca toate acestea să fie sincron, la toți membrii colectivului, e nevoie de foarte și foarte multă muncă.  Fiecare mișcare este, practic, șlefuită”.

Nina Pricladov nu stă niciodată în culise. Ea trebuie să vadă din sală orice mișcare, orice privire, orice greșeală a fiecărui dansator. Doar așa poate îmbunătăți dansul. Emoțiile nu o părăsesc niciodată. Mai ales că în scenă se poate întâmpla orice. Au fost cazuri când cineva dintre dansatori s-a dezorientat și a stat mai mult cu spatele la spectator. Sau a lunecat. Ori s-a traumatizat rău de tot. Ea a observat, publicul – nu. Pentru că Nina Pricladov își învață discipolii nu doar să danseze, ci și cum să iasă din situații imprevizibile.
În plus, niciodată, înainte și în timpul spectacolelor, indiferent de ceea ce se întâmplă, nu va spune nimănui nici un cuvânt de rău. Observațiile se fac după, în timpul analizei prestației ansamblului de dans. Nina Pricladov a fost prima coregrafă din Ungheni, care a renunțat să mai danseze. „Ca să-ți iasă un lucru perfect, trebuie să-l vezi dintr-o parte. Numai așa poți corecta greșelile”, explică.

Visul cel mare al ei e să poată reveni la normalitate. În ultimii doi ani, dominați de pandemia de Covid-19, artiștii au cam uitat ce înseamnă scenă și spectatori. Oricât de multe repetiții ai face, oricât de mult ți-ar plăcea dansul, fără spectatori e imposibil să reziști prea mult. „Ei îți dau energia de a continua”, spune Nina Pricladov.

Optimismul ei încă nu a dispărut. Crede și speră ca această perioadă nefastă se va încheia în curând. Până atunci, retrăiește fiecare spectacol, fiecare deplasare: China, Irac, Egipt, Spania, Italia, Franța, Letonia etc., nemaivorbind de România și Ucraina.

Nu renunță la repetiții. Se pregătește încontinuu, cu discipolii săi, de noi spectacole, care vor veni neapărat.

Lucia Bacalu