Maria Mocanu: Se întâmplă ceva la nivel planetar

Nu aș putea să-l definesc, dar nici nu pot să neg că are loc.
Tot mai multe persoane simt necesitatea de a privi dincolo de telluric (n.red: lucruri pământești). Vorbim deschis despre lucruri a căror menționare ne-ar fi dus la rug cu doar câteva secole în urmă. Vorbim despre spiritualitate mai mult decât despre religie, Vaticanul spune că descoperirea existenței extratereștrilor nu contrazice religia, ci o propagă.
Ca de nenumarate ori în trecut, privim spre stele și ne punem vechi și noi întrebări: „Cine suntem? De unde venim? Care e sensul vieții?” Nu poate fi doar mizeria în multele ei forme, războiul și procrearea… Trebuie să fie și altceva ca toată suferința asta planetară să aibă o explicație plauzibilă, ca totul să-și merite existențe…
Cunoaștem toți fabula racului, broaștei și a știucii care vor să urnească sacul cu grâu trăgând de el în trei direcții diferite… Dar când e vorba despre aceste întrebări, se pare că toți ne îndreptăm privirea în aceeași direcție – spre cer.
Te-ai întrebat vreodată de ce spre cer? De ce nu spre mare, unde, susține știința că s-a născut viața? De ce spre cer? Ce gen al ADN-lui nostru ne spune că e acolo unde vom găsi răspunsul?
Astăzi, știm că tot ce există în Univers e făcut din praf de stele. Știm că venim de acolo, de sus.
Poate de aceea, când ne întrebăm aceste lucruri, partea mai înțeleaptă a minții, subconștientul, ne îndreaptă ochii spre Cosmos. Poate ne e dor de casă, de adevărata noastră casă, nu de scena asta mare care e lumea, și în care toți suntem actori, după cum bine spunea Shakespeare.
Știința de astăzi e mai puțin rigidă. Au loc descoperiri, ca cea a templelor din Göbekli Tepe, care ne fac să avem dubii cu privire la adevăratul curs al istoriei; și dacă aceasta e într-adevăr doar ceea ce cunoaștem: punctul limitat de vedere al celor ce au scris-o, sau al celor care au ieșit victorioși dintr-o bătălie și cei care au pierdut-o.
Astăzi, mai mult ca niciodată ne îndoim, și nu acceptăm lucrurile cu aceeași ușurință și acceptare oarbă. Iar acest lucru, la rându-i, vorbește de o minte planetară mai amplă, mai deschisă și mai greu de convins de orice lucru doar pentru că le convine câtorva dintre noi.
Vorbește de maturitate.