Stadionul din Bravicea împlinește 60 de ani. Doctorul conferențiar universitar, Asea Timuș, povestește despre cum acesta a fost înființat

”Stadionul din Bravicea este un loc atât de drag și vizitat de săteni, încât se crede că a existat de când satul. Totuși, stadionul din imagine are o existență de circa 60 de ani, perioadă deja bună de înscris în istoria satului. Altceva întreb, dacă a fost acesta primul din Bravicea, sau a mai existat un teren, poate mai mic și fără „acareturi sportive”, dar totuși stadion. Nu se mai poate afla! Astfel, consider că acesta este primul și fiindcă m-am născut, copilărit și maturizat „la stadion”, simt obligația morală să prezint toate detaliile, unele poate prea mărunte și fără importanță, dar pentru mine – prea deosebite, și nu accept nici un fel de „mare lucru nu a fost și nici acum nu este””, scrie Asea Timuș, doctor coferențiar universitar, născută la Bravicea Călărașilor.
O lucrare atât de mare ca stadionul încadrează 3 puncte pentru realizare: omul care a înaintat idea; echipa pentru dezvoltarea ideiei și investițiile, adică banii și materialele.
În această ordine punctată doctorul conferențiar universitar prezintă informația adunată de la braviceni.
1. Omul care a lansat idea de înființare a unui teren sportiv în acest loc, se va putea afla, posibil, din presa anilor 50 ai sec. XX. Sperăm că s-a strecurat vre-o informație prin presa de atunci, fiindcă, momentan, nu există nici un document oficial. Totuși, din discuțiile cu bravicenii, și anume cu fratele Serioja, mătușa-verișoară Ana Tăbăcaru, vecinii Marusea Burlea, Joja Grigorcea și alții, îl indică pe Vasile S. Gurschi că „a făcut stadionul”. Consider că el a fost omul numai care a zis încetățănitul moldovenism: „da, facem băieți”, fiindcă avea acces la banii satului, adică a colhozului.
2. Echipa. Mult m-a intrigat constatarea doamnei Ana Tăbăcaru, care și-a amintit despre contribuția elevilor din Școala satului. Pe atunci director de școală era Filip Condratievici Cigârlan – om venit ca și Gurschi în Bravicea. Muncitorii din brigăzi au îndeplinit lucrările de bază, iar elevii au participat la sădirea vegetației din jurul stadionului.
3. Investițiile. Din acest punct Vasile S.Gurschi ocupă locul fruntaș în istoria stadionului, fiindcă el semna actele cu referință la alocări și cheltuieli. Adaog, secretar de comsomol al colhozului în acei ani era Parascovia Iovu – get-beget braviceancă.
Această perioadă (157-1960) poate fi acceptată, fiindcă Școala cu trei nivele a era în funcțiune din 1957-1958, inclusiv clădirea ex-raicomului a fost reorganizată în Spital, funcționabil până în prezent. O școală și un spital modern exista, club la fel și alte edificii, astfel urma înființarea unui stadion modern care să se încadreze în peisaj, iar cel mai important în politica vremurilor de atunci.
Revenind la istoria stadionului se conturează anul 1957, când V.S. Gurschi a ajuns singurul președinte al unicului colhoz „Biruința”, inclusiv și membru de partid, adică conducător cu dosar pozitiv. Cu ajutorul doamnei Ana Tăbăcaru am stabilit, cu maximă probabilitate și anii înființării stadionului, aceștea fiind 1957-1960, iar jubileul de 60 de ani poate fi sărbătorit în 2020.