Tineri de Ungheni | Ungheniul a cucerit-o dintotdeauna

Era o fată timidă. Cea mai reuşită modalitate, din punctul ei de vedere, de a învinge timiditatea a fost să dea la o facultate care presupune cît mai multă comunicare, cît mai multă implicare. A ales Jurnalismul şi Ştiinţele Comunicării. Cum nu se vedea mare jurnalist, a urmat specialitatea de comunicare publică. Zice că îi era mai apropae de suflet. A absolvit facultatea cu brio la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. A ales să revină la baştină.
„Dintotdeauna mi-am dorit să mă stabilesc la Ungheni. În anii de studenţie, cînd veneam acasă, mă opream la Ungheni, mă plimbam pe străzile liniştite ale oraşului. Ungheniul m-a cucerit dintotdeauna”, spune Natalia Rîbcic.
Facultatea pe care a urmat-o a ajutat-o în mare parte să-şi învingă timiditatea. „Însă mai am de lucrat”, recunoaşte. Meritul, susţine dînsa, le aparţine profesorilor de la facultate. Majoritatea au fost lîngă ea şi au susţinut-o atunci cînd a fost nevoie, ceea ce i-a dat curaj. Astfel, pe lîngă diplomă, a obţinut şi… încredere în sine.
Cu riscul de a nu găsi un loc de muncă pe plac şi, mai ales, după specialitate, totuşi a revenit la baştină, la Ungheni. De mai bine de patru ani este specialist promovare voluntariat şi cetăţenie activă la Centrul de Resurse pentru Dezvoltare Durabilă Locală şi Regională Ungheni. E tocmai ceea ce-i place să facă, ce îi este aproape de suflet. Vine la serviciu cu o deosebită satisfacţie, chiar dacă zilnic face naveta Buciumeni-Ungheni. Acolo, la Buciumeni, îi sînt părinţii, acolo s-a născut, a copilărit, a mers la şcoală.
Dacă nu şi-ar fi găsit un loc de muncă, se gîndea să mai facă o facultate şi să devină profesoară. Norocul însă i-a surîs. Are acum un serviciu la care a visat, are în jurul ei numai oameni buni. Datorită lor, a devenit ceea ce este astăzi şi nu poate să nu le fie profund recunoscătoare.
Orice ar fi, orice i s-ar propune, Natalia Rîbcic niciodată nu ar fi de acord să plece din oraşul său. Este foarte legată de familie şi nu se vede în altă parte decît la Ungheni. „Spre deosebire de alte localităţi, Ungheniul nostru este cu mult mai dezvoltat, iar oamenii sînt deosebiţi prin felul lor de a fi, prin felul lor de a vorbi şi chiar prin felul lor de a se prezenta”, spune Natalia Rîbcic, după care continuă: „Chiar dacă este un oraş mai de provincie, nu văd de ce nu aş putea să mă dezvolt aici, să obţin performanţe”. Există o mulţime de modalităţi. O persoană poate să se impună, făcînd ceva util pentru localitatea sa. Dacă este dorinţă, poţi reuşi oriunde. Iar Natalia vrea şi poate.
„Mulţi spun că în Moldova este greu de trăit. Dar ce au făcut ei ca să trăiască mai bine? Nu au ridicat nici măcar un pai de jos, pe care tot ei l-au aruncat”, afirmă dînsa.
Nu este deloc uşor să-ţi găseşti o specialitate care să-ţi placă, să-ţi găseşti o activitate care să te acapareze. Dar e posibil. Cum? Natalia spune că orice tînăr trebuie, pur şi simplu, să se gîndească bine înainte de alege o facultate. Dacă şi-a ales-o, să se ţină de carte, să meargă la ore, apoi la serviciu cu mare drag şi satisfacţie. „Eu mi-am găsit ceea ce mi-am dorit. Comunicarea este genul meu”, spune Natalia cu mîndrie.
Totuşi, nu a uitat nici de jurnalism. Nu a renunţat nici la această specialitate a sa. A participat la numeroase concursuri naţionale, a obţinut şi multe premii. Se simte bine cînd îşi aşterne pe hîrtie gîndurile şi, ori de  cîte ori are posibilitatea, o face cu drag. Scrie însă şi articole mult mai serioase, bazate pe date concrete, aşa cum i se cere la serviciu.
Este fericită din acest punct de vedere. A păşit cu dreptul în activitatea profesională, iar asta înseamnă mult.
Natalia Chiosa