Autorul versurilor imnului satului Măgurele împlinește azi 70 de ani
Oriunde l-ar fi dus soarta, Ion Popa nu a uitat niciodată de satul în care a văzut lumina zilei pe 9 martie 1949 – Măguele. I-a dedicat poezii, a scris articole și chiar o monogarfie, întituală ”Satul Măgurele de pe Valea Culișoarei”.
Fiind de meserie inginer constructor, a înălțat, la intrarea în satul natal, un complex arhitectural de toată frumusețea.
Chiar dacă e stabilit de zeci de ani la Strășeni, chemarea pământului natal îl aduce mereu acasă.
Datorită implicării sale nemijlocite, satul Măgurele s-a înfrățit cu comuna Măgurele din județul Prahova, România.
Datorită imlicării sale nemijlocite, în centrul satului Măgurele a fost înălțat bustul lui Daniel Ciugureanu, cel care a pus umărul la înfăptuirea Unirii de la 1918.
Datorită implicării sale nemijlocite – Ion Popa fiind și consilier local – Măgurele a fost prima localitate din raionul Ungheni care a votat Declarația simbolică de Unire.
Acum, își dorește să organizeze, pentru 17 mai, un festival internaţional, consacrat consăteanului său celebru, inegalabilul epigramist Efim Tarlapan, care i-a fost și văr.
Citiți în continuare un eseu despre Ion Popa, semnat de crititcul literar Ion CIOCANU
Aniversări
Cu drag de neamuri şi Neam
Ion Popa din satul Măgurele, raionul Ungheni, semnează articole, studii şi cărţi cu numele Ion Popa-Pădure. De ce? E o istorie întreagă, pe care n-o dezvăluim aici.
Esenţial în demersul nostru e că Domnia sa a văzut lumina zilei la 9 martie 1949 la Măgurele, are studii, o îndelungată experienţă în domeniul construcţiilor, parcurgând calea de la simplu maistru până la cea de proiectant şi expert în construcţii.
Actualmente e responsabil tehnic la construcţia unei fabrici moderne de produse lactate din oraşul Călăraşi (pe care o dezmiardă inspirat ,,Căsuţa mea”), e preocupat până peste cap de problemele pe care le ridică înfiinţarea unei asemenea întreprinderi, dar le face faţă, căci e plin de energie sufletească, trupească, intelectuală şi de idei inovatoare de natură tehnică, are un sănătos şi bogat spirit gospodăresc, ştie să stabilească relaţii cu organisme industriale de acelaşi profil şi să le păstreze în condiţiile dure ale economiei de piaţă, încât la un moment dat s-a întors cu faţa la mai vechea sa pasiune – a epigramei, aforismului, a literaturii artistice.
Autor al cărţilor O viaţă în zbucium (2012), Destin (2013), Bate barza-n Măgurele (2013) şi Însetat de lumină (2016), scoate o amplă şi bine documentată monografie despre satul natal, intitulată Satul Măgurele de pe Valea Culişoarei (2016), reeditată în anul 2018. Totodată se apropie sufleteşte de compozitorul Saveliu Cojocaru, semnează 12 texte puse pe note de proaspătul prieten muzician, între care neapărat imnul satului Măgurele.
Apariţia monografiei numite mai sus i-a deschis domnului inginer-constructor drumul spre fundaţia editorial-culturală Draghiştea, vestită prin elaborarea şi editarea enciclopediei în 15 volume consistente, de o
valoare inestimabilă ( păcat că n-a fost luată în seamă de Comisia guvernamentală în procesul decernării Premiului Naţional în 2017). În volumul al 15-lea al colecţiei de monografii ale localităţilor rurale din republică dl Ion Popa–Pădure are inserate 6 eseuri. De pe atunci a
fost ales director executiv al fundaţiei cultural-editoriale Draghiştea, funcţie care-l absoarbe în întregime, încât- împreună cu cea de responsabil tehnic al fabricii de produse lactate din oraşul Călăraşi în cadrul recepţiei finale a construcţiei-nu-i lasă nicio clipă liberă pentru lecturi, scrieri proprii, distracţii…
Nu-i lasă nicio clipă liberă pentru treburi ordinare, dar Ion Popa-Pădure are şi probleme neordinare. Ce fel de problemă ordinară ar fi considerată proiectarea şi construirea unui Complex architectural despre Măgurelele natale?
Sau a unui proiect despre ostaşii basarabeni care au luptat eroic în cadrul Armatei Române? Printre măgurelenii căzuţi în război au fost şi câteva rude ale Domniei sale. (De unde au pornit nişte vorbe: chipurile, Ion Popa poartă grijă de neamurile sale.) Dar şi Daniel Ciugureanu îi vine bravului septuagenar de azi drept rudă. Or, Daniel Ciugureanu a fost printre fondatorii Sfatului Ţării, apoi a fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti la începutul secolului trecut, membru a patru Guverne ale României Mari. Să nu-l onoreze acum şi cât îl vor ţinea sănătatea şi entuziasmul creator? Aceasta e de neînchipuit în cazul unui autentic şi devotat patriot! Chiar dacă pentru a realiza un complex architectural de toată frumuseţea, un bust şi alte acţiuni legate de comemorarea lui Daniel Ciugureanu a trebuit să întreprindă călătorii-pe cheltuială proprie! – la Bucureşti, Turda, Sighetul Marmaţiei, Hotin, Mănăstirea Cernica şi alte centre de cultură în scopul de a aduna informaţie la temă. E drept ca l-au înţeles şi l-au ajutat frăţeşte mari oameni de ştiinţă şi de cultuiră români ca cei de la Asociaţia ,, Mihai Viteazul” în frunte cu Domnul Academician Mircea Cosma şI de istoricul Ion Constantin din Bucureşti.
Acum Ion Popa-Pădure depune eforturi (spiritual, desigur) să instaleze un bust al lui Daniel Ciugureanu, de data aceasta, la Străşeni, unde protagonistul locuieşte cu familia. (Primul bust în R. Moldova al lui Daniel Ciugureanu a fost instalat la Măgurele, desigur.)
În acelaş timp lucrează la o nouă carte despre Daniel Ciugureanu, cu informaţie inedită, la care, din păcate n-a avut acces Efim Tarlapan când a elaborat monografia sa despre prim ministrul erou şi până la urmă, martir. Apropo, Efim Tarlapan este verişor cu Ion Popa-Pădure:mamele lor Elizabeta şi Feodosia Ciugureanu fiind surori. Să însemne oare şi acest fapt că infatigalilul inginer-constructor şi director executiv al fundaţiei Draghiştea ridică în slăvi alte şi alte neamuri proprii?
Satiricul şi umoristul Tarlapan e un exponent de vază al întregii literature române prin cărţi ca Epigramiada (2016) el face onoare Măgurelelor şi întregii Republice Moldova şi-nu avem îndoieli – României.
De aceea Ion Popa-Pădure s-a angajat să organizeze, pentru 17 mai a.c., un festival internaţional consacrat distinsului şi neuitatului satiric şi umorist măgurelean.
Domnia sa nu-i neglijează pe Vasile Badiu, Constantin Andriuţă şi pe alţi oameni de cultură care au activat la Măgurele şi i-au fost rude , dar pune accentul anume şi întâi de toate pe creaţia lui Tarlapan şi…bine face!
Mai ziceam o dată ,,apropo”; în procesul studierii materialelor de arhivă despre Daniel Ciugureanu – la Bucureşţi, Hotin, Sighetul Marmaţiei, Kiev şi în alte centre de cultură – domnul Ion Popa- Pădure şi-a însuşit informaţii preţioase despre Pan Halippa, Ion Pelivan, Simion Murafa şi alţi oameni de frunte care l-au cunoscut pe Daniel Ciugureanu, astfel încât nu vorbeşte în scrierile sale numai despre neamuri în sens îngust, ci se referă la toate personalităţile care întregesc într-un fel onoarea satului Măgurele chiar şi prin faptul că l-au cunoscut şi au vorbit despre Daniel Ciugureanu sau despre Efim Tarlapan, acum şi despre Ion Popa-Pădure, sau pur şi simplu despre satul de pe Valea Culişoarei şi oamenii săi harnici, gospodari, grijulii faţă de peresonalităţile sale notorii.
Ca să nu lungim prea mult discursul, accentuăm şi încheiem printr-o frază esenţială – că neobositul, harnicul şi competentrul inginer-constructor, director executiv al fundaţiei Draghiştea în tot ce gândeşte şi realizează vorbeşte cu drag despre neamurile sale şi despre întregul nostru Neam românesc.
Şi nu ne rămâne decât să-i dorim sănătate haiducească şi succese cât mai temeinice în realizarea tuturor intenţiilor sale nobile.
Lasă un răspuns