Vorba nu e despre monument. Vorba e despre atitudine

Citesc pe site-ul vestic.ro o știre semnată de Andrei Ando, angajat al Consiliului Județean Arad: ”Administrația arădeană face, în câteva luni, ceea ce Guvernul României a fost incapabil să facă în 15 ani”.
Este vorba despre un monument al Marii Uniri, pe care, scrie funcționarul public, ”Primăria Arad, sătulă de minciunile celor de la București, îl realizează și îl amplasează pe cont propriu”.
Tot acolo mai aflu că ”Guvernul PSD și Ministerul Culturii au făcut tot posibilul pentru ca Aradul să NU aibă amplasat monumentul Marii Uniri, la sărbătorirea Centenarului”.
Declarația îi aparține primarului de Arad, Gheorghe Falcă.
Și președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, și vicepreședintele Sergiu Bîlcea au susținut primarul în demersurile sale, pentru că, așa cum au declarat ei, ”administrația locală nu va permite ca Ziua Centenarului să treacă fără inaugurarea monumentului”.
Vorba, însă, nu este despre monument. Vorba este despre atitudine.
Probabil, știu toți că, de câțiva ani, Consiliul Județean Arad este înfrățit cu Consiliul Raional Ungheni.  Până acum, au avut loc numeroase întâlniri, schimburi de experiență, deplasări și așa mai departe. Aradul este unul dintre cei mai deschiși parteneri ai Ungheniului, iar cei de la Ungheni ar avea ce învăța de la arădeni.
Nu mă refer la ospitalitate și deschidere totală. Mă refer la verticalitate.
Vă imaginați o situație similară cu cea de la Arad la noi, când un funcționar public ar critica dur Guvernul? Eu, spre exemplu, nu-mi pot imagina, oricât m-aș strădui.
Au băgat guvernanții frica în toți. Primarii noștri mai că nu se îneacă, în majoritatea lor, atunci când le adresezi vreo întrebare incomodă, la care răspunsul firesc ar trebui să fie unul critic în adresa guvernării.
La fel și cei din eșalonul de mai sus, adică din conducerea raioanelor. Au două opțiuni: sau să evite să răspundă la telefon, sau să se facă, vorba ceea, morți în popușoi.
Știți cu ce s-ar termina o ieșire ca a celor de la Arad?
Cu niște arestări sau, în cel mai bun caz, cu amenințări, cu controale de tot felul, cu presiuni. Încearcă și deschide gura.
Piticii zilei știu ce fac. Și o fac bine în condițiile în care cei pe care i-am ales să rezolve sumedenia de probleme de stat au ajuns niște mămăligi. Atât de mult s-au ”înmuiat”, încât li se pare această stare a lor chiar confortabilă.
Nu mai au remușcări. Dimpotrivă, cu capul sus, mândri, probabil, de anturaj, ies în fața oamenilor și proslăvesc  tot ce se întâmplă în jur. Ei au început să creadă cu adevărat că ne este din ce în ce mai bine. Conștiința le este anihilată, de intelect nu mai vorbim.
Din punctul meu de vedere, anume aceștia sunt cei mai periculoși. Ei se fac cei mai vinovați de degradarea valorilor democratice în Republica Moldova, de sărăcia tot mai mare, de corupția care a acaparat totul. Și să nu mai zică, atunci când se va schimba guvernarea – iar ea se va schimba mai devreme sau mai târziu – că așa au fost timpurile. Nu, timpurile le fac ei așa și vor trebui să răspundă. Cel puțin, moral, în fața copiilor și nepoților lor.