Tineri de Ungheni | A ales să revină la baştină şi nu regretă
Magistru în drept civil, specialist în drept internaţional, o domnişoară cu un potenţial intelectual deosebit de mare, Daniela Dîrzu, a ales să revină la baştină, la Ungheni. „Dacă cineva, în timpul studiilor mele la facultate, mi-ar fi spus că voi veni la Ungheni, nu l-aş fi crezut. Acest oraş era pentru mine ultima soluţie”, recunoaşte acum, după trei ani şi jumătate de activitate aici.
Ceva s-a produs în mintea ei, în viziunile ei şi în modul de a înţelege lucrurile. În anul 2006, a absolvit Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM), facultatea drept, specializarea drept internaţional. A făcut apoi masteratul, obţinînd, cu un an mai tîrziu, titlul de magistru în drept civil. Ar fi putut face o carieră strălucită în domeniul justiţiei. Dar soarta i-a pregătit o altă cale.
A decis să vină la Ungheni, acolo unde a absolvit cîndva liceul. Nu se gîndea să renunţe la drept.
„Am depus multe CV-uri, la diverse instituţii şi întreprinderi. Îmi doream să practic dreptul”, spune. Nu a fost să fie. O fi fost de vină lipsa de exeprienţă în căutarea unui loc de muncă? Sau poate lipsa unor locuri de muncă pe piaţa din Ungheni? A trebuit să încerce să facă altceva decît ceea ce a învăţat. S-a angajat la Centrul Regional de Resurse pentru Tineri, unde lucrează deja de trei ani şi jumătate.
„Din drept mi-a rămas doar spiritul justiţiar”, spune zîmbind. În rest, a trebuit să se adapteze, să înveţe lucruri noi. La inteligenţa şi perseverenţa pe care o are, nu i-a fost prea greu. Eforturile i-au fost răsplătite. Acum, este manager în proiectul „Fundaţia muncii”, fiind în permanenţă în contact cu angajatorii. Ironia sorţii! Ea, care cu cîţiva ani în urmă nu a reuşit să găsească un loc de muncă în conformitate cu studiile şi specialitatea pe care o avea, iată că în prezent îi ajută pe alţii să se angajeze, convingînd angajatorii că e bine să accepte tineri, chiar dacă aceştia nu au încă experienţa necesară.
„Acum am înţeles cum trebuia să procedez, pentru a mă angaja. Poate că problema cea mare nu era lipsa locurilor de muncă, ci faptul că nu am ştiut cum să obţin acel loc de muncă pe care mi-l doream. Dacă aş încerca acum, ar fi cu mult mai simplu”, susţine Daniela.
Explicaţia ei e foarte simplă: „De obicei, angajatorii spun că nu este obligatoriu ca tînărul să aibă experienţă. Important e să fie o persoană responsabilă, care să vrea să lucreze. Deci, cu cît mai mulţi tineri vor demonstra că sînt serioşi, capabili, disciplinaţi, cu atît mai mare încredere vor avea în ei potenţialii angajatori”.
„Consideri că şi aici, la Ungheni, poţi să te realizezi?”, o întreb. „Da, e posibil”, răspunde fără pic de ezitare. Sigur, este complicat, poate chiar foarte complicat, mai ales că există multe obstacole, în special de ordin material (salariile mici, lipsa unui spaţiu locativ). Totuşi, lucrînd cu experţi străini, Daniela a învăţat că, dacă vrei să obţii performanţe, trebuie să te perfecţionezi în permanenţă. „Uneori, noi, tinerii, avem pretenţii mari, dar nu ne gîndim la potenţialul nostru”, spune.
Este optimistă. „Vom obţine şi aici bani mai mulţi, cum ne dorim, dar în timp”, afirmă. „Ungheniul este un oraş de perspectivă. Din acest motiv tot mai mulţi tineri vin aici. Comparativ cu alte oraşe din republică, Ungheniul este o localitate mai benefică pentru noi”, spune dînsa. De aceea, nu regretă că a ales să vină aici. Cel puţin, deocamdată.
Şi cînd te gîndeşti că, iniţial, Ungheniul i se părea un oraş pustiu, cu oameni care nici măcar nu ştiu (sau nu vor?) să oprească la culoarea roşie a semaforului! Acum, Ungheniul i-a devenit a doua casă, ea fiind de baştină din satul Buşila. Ungheniul i-a oferit posibilitatea să progreseze, să se afirme, să înţeleagă foarte bine ce vrea şi cum poate obţine ceea ce vrea.
Daniela Dîrzu este autoarea sloganului proiectului „Ungheni – capitala Tineretului 2011”, iar acesta sună bine: „Îndrăzneşte să-ţi trăieşti visele”.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns