De la Unire la… penibil

Discutam, chiar recent, cu un om al sistemului. Când zic om al sistemului, mă refer la cei care au tot trepădat prin partide și i-am văzut, inițial, la comuniști, apoi pe la Alianța ”Moldova Noastră”, după care pe la PLDM și, în final, la PDM. Mulți dintre ei, de fapt, au sărit direct din barca comuniștilor în cea a liberal-democraților.
Oricum, nu contează. Totuna sunt traseiști și profitori.
Ziceam că am avut o discuție cu un astfel de personaj. Știind ce reprezintă și mai știind că Partidul Democrat are o indicație ca oamenii lor să se abțină de la semnarea vreunei Declarații de Unire, l-am luat la întrebări ca să ajung la ceea ce mă interesează.
Mă interesa ce părere are el personal despre Unire.
Pe un ton mai zeflemitor, îl zic: ”Am auzit că vreți să semnați o Declarație de Unire”.
S-a uitat lung la mine, a devenit serios și a început: ”Să vă spun sincer? Nici nu vă imaginați cât de mult îmi doresc Unirea. Niciodată nu aș fi crezut că am să ajung să spun așa ceva”.
A venit rândul meu să mă uit lung la el. Omul a înțeles imediat ce aș fi vrut să-l întreb și a continuat: ”M-am săturat de mizeria în care trăim, m-am săturat de minciună. Dacă oamenii au ajuns să-și roage copiii să nu mai vină acasă, să rămână acolo, în țări străine, e grav de tot. Numai unirea poate să ne salveze. Să vină de peste Prut un autobuz cu procurori anticorupție și să vedeți ce ordine va fi în câteva săptămâni! Numai la asta visez de la un timp”.
Îl voi parafraza pe acel interlocutor al meu și voi spune: ”Dacă a ajuns un om al sistemului să zică așa ceva, atunci e grav de tot”.
Am ajuns la penibil în toate domeniile. Nu cred că sunt mai critică decât anterior.
Dar… Chiar deja e imposibil. Se creează impresia că aceștia care ne conduc azi fac tot posibilul și chiar mai mult ca să-i urâm, să-i destestăm și, în final, să plecăm care și unde, doar ca să-i lăsăm în voia lor să-și facă de cap cum vor.
Mediocritatea e în capul mesei. Asta, în cel mai bun caz! Ai carnet, ai post.
De fapt, așa a fost și pe vremea comuniștilor, și pe vremea Partidului Liberal Democrat, când se ajunsese să se discute pe la birourile de partid până și despre angajarea unei moașe.
Acum, această stare de lucruri e și mai gravă. Nu e de mirare, căci marea majoritate au trecut școala partidelor anterioare.
În loc de încheiere.
Doamne, ce penibil e să vezi la poarta pieței persoane sus-puse, cerșind milă. Vin alegerile, iar ei se visează deja pe undeva, poate mai sus. Speră că oamenilor, văzîndu-i cum impart gazete de-ale partidului,  li se va face jade de ei și îi vor lăsa în pace sau chiar îi vor alege din nou.
Îmi zicea cineva că i-a fost atât de rușine când i-a văzut, încât s-a strecurat prin mulțime și nici măcar nu i-a salutat.
Apropo, dragi activiști de partid, oricare ar fi acel partid, făceți-vă milă și de noi, aduceți-ne câte un ziar, ca să fim și noi în rând cu lumea, să vedem cu ce vă mai lăudați. Cine știe, poate ne schimbăm părerile și chiar vă îndrăgim.