Ala Mutilica: Nuferii cresc în locuri cu noroi

Dacă dorești, dragă cititorule, să crești trandafiri, nu planta semințe de buruiene. Dale Carnegie spunea că „succesul înseamnă să obţii ceea ce vrei, iar fericirea înseamnă să vrei ceea ce ai obţinut“.
Am găsit o ”perlă” a literaturii sovietice, editată cu 40 de ani în urmă. Vreau să vă propun un mic fragment:  ,,Năzuința către cultură, artă, știință și învățătură creștea în Moldova Sovietică în fiecare zi. Tineretul, cu inimile pline de speranță în ziua de mâine, soarbe fiecare cuvânt proaspăt ieșit de sub tipar, fiecare cântec. Oamenii se grăbesc la teatru, adunări, la concerte, la lecții. Arta sovietică și oamenii culturii se bucură de o mare apreciere. Talentele se transformă, fiecare își află locul potrivit în procesul vieții moldovenești. Mii de locuri de muncă așteaptă tinerii. Se reînnoiesc oamenii pe acest pământ reînnoit. Inima ți se umple de bucurie, când vezi câte s-au făcut în acești ani pentru binele poporului și fericirea lui. Suntem mândri că trăim pe acest pământ.”
Doar 40 de ani și atâtea s-au schimbat! Nu mai ocupă un loc important cultura, arta și știința. De învățătură nici nu vorbesc. Atâtea reforme, dar nici una pentru binele și ,,reînnoirea oamenilor”.
După un sondaj efectuat anul trecut privind tinerii între 14 și 25 de ani, s-a constatat că, din punct de vedere economic, social, cultural și politic, ei sunt analfabeți social și funcțional; nu pot înțelege, nu pot exprima, nu pot explica ceea ce citesc, nu pot face decât operațiuni simple, mecanice, fizice.
Am și eu copii și cred că toate acestea nu înseamnă deloc că acești tineri au un nivel scăzut de inteligență sau că sunt mai puțin capabili decât alte generații. Ba chiar cred că au abilități mult mai bune și potențial mult mai ridicat decât noi. Numai că, fiind unilateral și nepotrivit educați, cu tehnologii noi, ajung victime sigure ale celor care dirijează actualmente comunicarea.
Iată ce scrie un jurnalist despre starea tinerilor: „Vă rog să întrebați un tânăr care sunt mecanismele simple din fizică, sau când a trăit Newton, sau ce este un postulat, sau când a fost inventat motorul cu ardere internă, sau cum, când și de ce s-a ajuns la vaccinuri. Tinerii nu știu din capul lor dacă scorbutul sau poliomielita sunt boli ori nume de ciuperci exotice. Nici cum au fost salvate în lume, în ultimele două secole, să zicem, prin vaccinare, sute de milioane de oameni. Nu știu ce sau cine este „Făt-Frumos din lacrimă”, nu mai știu ce să creadă despre Mihai Viteazul, despre Bălcescu și Kogălniceanu, dar știu sigur de Pokemoni, de Harry Potter, de Războiul Stelelor, de Stăpânul Inelelor. Nu este rău deloc, evident, că știu lucruri despre lumea care-i înconjoară, dar e greșit să fie privați programatic de zestrea lor mentală de moștenirea culturală a omenirii”.
Cultura nu mai există. E trecută la categoria vechituri. A mai rămas o mână de oameni care mai încearcă să-și ridice glasul cu speranța de a schimba ceva.
Dorința de a câştiga bani cât mai uşor reprezintă principalele ţinte pentru o bună parte a tinerilor. Au o părere chiar şi atunci când nu au habar despre subiect. Cultura nu face rating. Totul e business şi nimeni nu e dispus să investească în ceva care nu aduce profit.
În fine, copiii noștri trăiesc azi și nu în urmă cu 40-50 de ani, nu pot fi nicicum ca noi. Așa că sarcina părinților este să-i ajute să găsească o soluție pentru timpul în care trăiesc și nu pentru altul pe care nici nu și-l imaginează. Nouă, celor care am citit și mai citim, nu ne mai rămâne decăt, dădăcind nepoții, să le spunem povești sau despre timpurile când copilăria era copilărie.
Să nu uităm de cultură, căci a creat genii, să nu uităm însă, că lipsa acesteia poate crea monştri!
„Era odată un om care, văzând cât de rea e lumea și toți sunt într-o goană nebună după bani, a hotărât s-o schimbe. Zis și făcut. A trecut o vreme și omul nostru văzu că nu se întâmplă nimic și că este foarte greu să schimbi lumea.
A hotărât să schimbe țara sa. Un plan măreț și acesta. Mai trecu ceva timp și observă că e foarte greu să schimbi și țara ta. Însă el nu se da bătut și a hotărât să schimbe orașul său. Un plan care are șanse de reușită. Peste ceva vreme, văzu că este foarte greu să schimbi și orașul tău. Atunci, și-a propus să schimbe familia sa, un plan ce nu putea da greș, doar erau persoanele apropiate lui, pe care le iubea.
După un timp, a văzut ca nici acest lucru nu era posibil. Deja bătrân, pe patul de moarte, și-a dat seama că, dacă vrei să schimbi familia ta, orașul, țara sau chiar lumea, trebuie să începi prin a te schimba pe tine”.
Morala:  E mai bine să meriți laude și să nu le primești decât să primești laude fără să le meriți. Între caractere şi inteligenţă nu ar trebui să existe alegere. Inteligenţea se găsește des, caracterele – foarte rar.