Lucia Bacalu: ”Ce-i de făcut?”, mă întrebam aproape ca la Cernîșevski

Oare ce făceam cu zece ani în urmă? Analizam, meditam, calculam, studiam. Eram în fața unei dileme. ”Ce-i de făcut?”, mă întrebam aproape ca la Cernîșevski.
Neprietenii m-au convins: ”Mergi înainte și fă ceea ce simți să trebuie să faci”. Cum să nu le fii azi recunoscător pentru aceasta? Le sunt și le spun sincer: ”Mulțumesc”.
Dar și cu mai mult drag le spun mulțumesc tuturor celor care au fost aproape, care au crezut că vom reuși.
Recunosc, au fost momente când am vrut să renunț. Într-o bună zi, când au dispărut și ultimele fărâme de optimism, am venit la redacție și le-am spus colegilor: ”Gata. Renunț la tot ce am început”.
În acel moment, Natalia Junghietu s-a uitat lung și a zis nedumerită: ”Da noi ce facem? Cum rămânem?”. Acele vorbe au fost ca un duș rece. Am continuat să muncim, să experimentăm, să căutăm soluții la numeroasele probleme care nu se mai terminau.
De fapt, nici nu s-au terminat, doar că noi am învățat să găsim mai ușor soluțiile.
Apropo, în acel an, 2007, mi-am trasat un plan pe termen lung. Așa îmi place să spun. Planul era ca, orice s-ar întâmpla, să ajungem cu capul sus la prima aniversare mai importantă a ”Expresului” – 10 ani. Am ajuns!