Doar femeia: ”Eu îmi iubesc țara, dar, la moment, mai multe oportunități pentru familia mea le vad în Italia”

”Aceste căsătorii, în majoritatea cazurilor, nu sunt văzute cu ochi buni, chiar dacă au o temelie puternică”

Pentru început, aș vrea să ne povestiți despre cartea pe care ați editat-o recent. Ce conține?
E formată din două capitole. Primul explică fenomenul cuplurilor mixte, importanța sa în societatea italiană, legătura cu procesele de migrație, motivația care se află în spatele alegerii partenerilor străini, dar și factorii de risc.
Al doilea capitol reprezintă o cercetare a cuplurilor mixte italo-moldovenești din regiunea Veneto.  Scopul a fost de a scoate în evidență percepțiile și experiențele participanților înșiși, pornind de la fundalul lor socio-cultural, parcursul migratoriu al femeii, povestea căsătoriei lor, relațiile sociale, precum și negocierea diferențelor în viața de zi cu zi.
De ce cuplurile italo-moldovenești?
Văzând că tot mai multe femei moldovence au migrat în Italia pentru muncă, s-au creat și mai multe condiții de interacțiune cu populația autohtonă. Ca rezultat, oamenii se întâlnesc, se îndrăgostesc și, în cele din urmă, se căsătoresc. Însă aceste căsătorii, în majoritatea cazurilor, nu sunt vazute cu ochi buni, chiar dacă au o temelie puternică. Adesea știrile raportau plângeri de căsătorie mixte false. De aici s-a născut și curiozitatea mea de a cunoaște și studia caracteristicile distinctive și dinamica cuplurilor italo-moldovenești în Italia.
Și prin ce sunt distincte aceste cupluri?
Printr-o mare diferență de vârstă, nivel de educație și origine socială. Inițial, femeile moldovence percep o reacție adversă și de neîncredere față de ele din partea părinților și a fraților partenerului. Deseori au fost nevoite să se confrunte cu prejudecăți și discriminare din partea prietenilor partenerului.
Dar, în linii mari, problema diferenței lingvistice nu apare, căci moldovencele aleg să vorbească doar în italiană. Alimentația în familie – se optează pentru bucătăria italiană. Aspectul religios al familiei mixte este foarte relativ. Cuplurile moldo-italiene se îndreaptă spre idei și valori universale. Cuplul este caracterizat de o viață sexuală netrăita în toate nuanțele posibile. Stresul vieții de zi cu zi lasă puțin spațiu aceastei necesități fiziologice. Nașterea copiilor e un moment de îmbogățire. Alegerea numelui, limba care urmează să fie utilizată pentru socializare, educația religioasă sunt în mod constant motive de negociere, încercând să se aleagă cea mai bună strategie pentru a proteja liniștea copiilor.
Sunt cupluri rezistente care au intenția de a dura cât mai mult posibil.

”A fost o periodă grea și evident că adaptarea a fost mai complicată”

Sunteți realizată pe plan profesional. Deci, acesta a fost scopul plecării din Republica Moldova: să atingeți culmi necunoscute?
Prin anii 2000- 2001, criza economică se înăsprea din ce în ce mai mult, resursele economice în familie erau din ce în ce mai limitate și posibilitatea unei cariere frumoase începea să devină o noțiune abstractă pentru mine.  Zvonurile ce veneau de peste hotare privitor la un câștig mai solid nu m-au lăsat mult pe gânduri și propunerea făcută de actualul meu soț de a merge împreună în Italia a fost acceptată fără multă ezitare.
De unde ați început? Cum v-ați integrat, cum v-ați adaptat într-o societate nouă?
Pe atunci, în Italia nu puteai face decât asistență la un bătrân sau un bolnav. Inițial, eram penalizată din cauza vârstei mele. Dar, după câteva luni, am reușit să lucrez într-o familie. Făceam asistență fiicei lor bolnave. Acolo a fost și primul meu impact cu cea mai dureroasă realitate. A fost o periodă grea și evident că adaptarea a fost mai complicată.
Obținerea permisulul de sejur pe teritoriul italian mi-a oferit posibilitatea realizării parțiale a visurilor mele. Imediat după nașterea primei fiice, am început să fac cursul de operator socio-sanitar, ceea ce mi-a oferit posibilitatea să lucrez într-un azil de bătrâni. Cursul a durat 18 luni. Îmi plăcea foarte mult să colaborez cu italiencele, deoarece le vedeam muncitoare, perfecționiste și atente. Aveam multe de învățat de la ele.
Pe parcurs, am reușit să obțin declarația de valoare, pentru a putea avea acces la o instituție de învățământ superior în Italia. Am ales universitatea din Trento, chiar dacă era la 140 de km distanță de localitatea unde eram rezidentă. Studiile la universitate au presupus o perioadă de doi ani, ani de sacrificii, dar și de creștere profesională.
De ce sociologie?
M-a intrigat această disciplină puțin cunoscută pentru mine. Nu știam practic nimic, totul a fost o continuă descoperire. Cu timpul, am început s-o îndrăgesc, iar decizia de a mă axa pe cercetare a fost dictată de pasiunea pentru cunoaștere, curiozitate și dorința de a obţine cea mai profundă viziune asupra realității.
Ați reușit să vă integrați în societatea italiană?
Deși membrii familiei unde am lucrat la început mă respectau, totuși mă simțeam străină și departe de casă. Astăzi mă simt complet integrată, pentru că aproape jumătate din viața mea am petrecut-o aici, în Italia.
Vă gândiți să vă reîntoarceți acasă vreodată?
Eu îmi iubesc țara, iubesc tot ce e legat de ea, dar, la moment, mai multe oportunități pentru familia mea le vad în Italia.
Ce înseamnă Meleșeni pentru dumneavoastră?
Când vorbesc de Meleșeni, îmi apare în minte copilăria mea frumoasă cu miros de cireșe coapte și ghidușii îndrăznețe. Meleșeni înseamnă casa părintească, unde, din păcate, pot reveni doar o dată pe an.