Să fim rude și cu cărțile

Citesc o carte despre oamenii ce au schimbat lumea. Sînt puțin invidioasă. Cît de mult aș vrea să fiu și eu printre ei.
Constantin Noica ne sfătuia: ”Să fii rudă cu oamenii. Să ai atîta omenesc în tine, încît să te recunoască toţi oamenii”. Discutabil astăzi, în timpurile noastre.
Fiind mică, credeam cu pasiune că schimbările sînt provocate de cei ce au puterea de a decide. Înaintînd în vîrstă, trăiesc o deziluzie completă.  Azi, venim la putere nu pentru a schimba ceva, pentru a fi un exemplu pentru comunitate, ci pentru a ne îmbogăți. Cum albinele zboară din floare în floare, așa unii zboară dintr-un  partid în altul. În fine, fiecare își duce crucea sa. Văd un singur motiv. Lumea nu prea citește. Cînd le adresezi o simplă întrebare: ”Ce citești”, răspunsul, de obicei, e același: ”Mai multe”. Rugîndu-i să precizeze ce anume, ei continuă să spună: ”Mai multe”. Majoritatea! Dar am avut marele noroc să cunosc un președinte de raion ce se implica în viața bibliotecii, fiind prezent la toate activitățile desfășurate. E puțin însă doar unul.
Lectura este o aventură ce poate  implica veritabile călătorii spre tărîmuri îndepărtate și vieți omenești. Cred că e un mare păcat că nu putem să ne silim constiința să sune zilnic, precum un ceas deșteptător. Cineva l-a mustrat, într-o zi, pe Bahandin Naqshband: ”Ne tot spui povești, dar nu ne deslușești tîlcul lor”. ”Ce ai spune, a răspuns povestitorul, dacă un negustor de fructe le-ar mînca sub ochii tăi și nu ți-ar pune în palmă decît coaja?”.
Vreau să vă povestesc o întîmplare ce s-a petrecut la curtea împăratului Japoniei. Un curtean scriea o scrisoare, folosind litere uriase. În acel moment, trecu pe lîngă el un altul și se miră: ”Scrii o scrisoare?”. ”Da”, urmă răspunsul. ”N-am văzut niciodată litere atît de mari. Probabil că este ceva foarte important”. ”Nicidecum. Dar îi scriu unui surd!”.
Scriu și eu cu litere mari: ”NU E NEAPĂRAT CA LUMEA SĂ RĂMÎNĂ AȘA CUM ESTE!”.  Ea poate fi schimbată.

Chinezii produceau lucruri excepționale atunci cînd alții le ofereau planuri. Însă ei nu inovau și nu inventau. Motivul – ei nu aveau imaginație. După mai multe sondaje, s-a descoperit că nu citeau. Literatura fusese scoasă din școli. Așa că o delegație a mers în SUA, la Microsoft, și au adresat întrebări despre sine oamenilor de acolo, ce inventau viitorul. Și au descoperit că toți citiseră cînd erau copii.

Dacă ai gustat măcar o singură dată din fructul lecturii, nu te poți opri și nu mai poți fi niciodată mulțumit pe deplin cu lumea în care ai crescut. Bibliotecile oferă libertate. Libertatea de a citi, libertatea de a comunica. Libertatea de a-ți dezvolta creativitatea. Bibliotecile sînt poarta spre viitor. De aceea e trist cînd în întreaga lume autoritățile locale închid bibliotecile, pentru a economisi ușor niște bani – cred ei, fără să înțeleagă că iau din viitor, pentru a plăti în prezent. Ei închid porțile ce trebuie să rămînă deschise! Nu fac decît să curme vocile trecutului și să prejudicieze viitorul.

Vă propun un fragment din discursul scriitorului britanic Neil Gaiman: ”Vreau să vă arăt ceva într-atît de evident, că toți au și uitat deja. Și anume: tot ceea ce vedeți, inclusiv pereții, a fost la un moment dat imaginat. Cineva a hotărît că e mult mai confortabil să stai pe scaun decît jos și a inventat scaunul. Cineva a trebuit să inventeze o modalitate, prin care eu să vă pot vorbi aici, la Londra, fără riscul de a fi udat de ploaie. Această încăpere și toate obiectele din ea, toate obiectele din această clădire, din acest oraș există, pentru ca iar și iar, oamenii și-au imaginat lucruri. Trebuie sa facem lucrurile frumoase. Să nu lăsăm lumea mai urîtă decît am găsit-o, să nu golim oceanele, să nu transmitem problemele noastre generațiilor viitoare. Trebuie să facem curățenie după noi și să nu ne lăsăm copiii într-o lume pe care atît de prostește am stricat-o, am prădat-o, am mutilat-o”.

Așa că, iubite cititor, lasă-ți grijile deoparte și nu rata șansa de a începe a citi, oriunde ai fi și orice ai face.

Morala: Dacă doriți să vă fie inteligenți copiii, citiți-le povești. Dacă vreți ca ei să fie mai inteligenți, citiți-le mai multe povești…
Ala Mutilica