La cireșe | Între amintiri din copilărie și o mică afacere de familie
Trei copilași, o sută de dolari și o cotă de pămînt arabil cu suprafața de 70 ari, lăsată drept moștenire de la părinți. Aceasta era, acum 12 ani, averea soților Iulia și Nicolae Roșca din Todirești.
Anii au trecut, copiii au crescut și, odată cu ei, pe acel teren a crescut frumos o livadă de cireși. Totul a început într-o glumă. Soții Roșca au decis să investească 100 de dolari, pe care capul familiei îi cîștigase la munci peste hotare. Acei bani le-au ajuns atunci să cumpere circa 170 de puieți de cireș, pe care i-au plantat, ca să nu stea pămîntul gol, vorba lor”.
De la o glumă la o afacere de familie
Astăzi, cînd se uită în urmă, Iulia și Nicolae Roșca se conving că au făcut o alegere bună. Or, livada de cireși le aduce multe bucurii în fiecare an, de la începutul lunii mai pînă la finele lui iunie. Sînt patru rînduri și jumătate de copaci. Aici cresc șase soiuri de cireși și doar un singur copac de cireșe albe, din care gospodina casei prepară cele mai delicioase dulcețuri și compot.
Fructele proaspete, în mare parte, sînt duse la piața din Ungheni. Astfel familia Roșca își asigură un venit mic, dar stabil. În această perioadă, ei vînd zilnic cam cîte 200 de kilograme de cireșe proaspăt culese. Cumpărătorii dornici să le savureze sînt destui.
În acest an, au avut norocul să aibă cireșe coapte deja la 10 mai, cu vreo zece zile mai devreme decît de obicei. Au reușit să fie printre primii vînzători de cireșe la piață, ca, de altfel, în fiecare primăvară. Chiar din prima zi, cireșele lor au fost solicitate, astfel că oamenii, pofticioși, au scos din buzunar cîte 30 de lei pentru un kilogram de fructe proaspete. În consecință, venitul a crescut, fie și pentru puțin timp.
În prezent, prețul la cireșe variază între 8 și 20 lei per kilogram.
Livada de cireș – mai mult pasiune, decît business
În aceste zile, în livada familiei Roșca culesul cireșelor e în toi. Deși este un lucru anevoios, care solicită mult efort fizic, cei doi susțin că le face plăcere să iasă în livadă, la cules cireșe. De obicei, se descurcă singuri. De multe ori, își invită prietenii în livadă, pentru a petrece împreună timpul liber, dar și pentru a savura din cireșele dulci. ”Livada reprezintă pentru noi o sursă de venit, dar și un loc de refugiu și recreere al familiei”, accentuează Iulia Roșca.
Nu cîștigă foarte mulți bani din această afacere. Dar e un adaos binevenit. Anul trecut, bunăoară, din banii adunați de la vînzarea cireșelor, soții Roșca au reușit să cumpere o mașină de spălat automată și să-și construiască un sistem de canalizare pe lîngă gospodărie.
”Nu facem mare business din cireșe. Mie îmi place mai mult să împart cireșele, fără bani, mai ales copiilor. În acele momente, în ochișorii lor se citește atîta fericire”, spune Iulia Roșca, ea fiind și profesoară de limba și literatura română la gimnaziul din Todirești.
Între amintirile din copilărie și planurile de viitor
Din vorbă în vorbă, am ajuns și la cunoscuta povestire ”La cireșe” din ”Amintiri din copilărie” ale lui Ion Creangă. Zîmbind, Iulia Roșca a recunoscut că și ea, în copilărie, a mers la furat cireșe. A fost o singură dată, dar și atunci aventura s-a soldat cu ghinion. ”Am mers împreună cu mai mulți copii, dar, atunci cînd a apărut proprietarul, toți au zbughit-o, iar eu am rămas în copac”, povestește. A tras atunci o sperietură bună, fiind certată și de acel omulean.
Acum, și în livada lor se mai întîmplă să dea buzna oaspeți nepoftiți. ”Nu le facem nimic, doar îi rugăm să nu rupă crengile”, mărturisește.
La final, i-am întrebat pe soții Roșca despre planurile de viitor. Ambii, într-un glas, au spus că vor lăsa livada să crească și o vor transmite mai departe copiilor, care și vor decide ce să facă. ”Acest teren este o amintire de la tata. Vreau să las copacii să crească în voia lor și să-i admir cînd înfloresc și rodesc”, a subliniat Nicolae Roșca.
Lasă un răspuns