Esențial | Altfel nu putem

România ar putea, în scurt timp, să renunțe la județe. De ce? Pentru că acestea sînt ineficiente. Adică, sînt prea mici pentru a implementa proiecte serioase și a atrage investiții considerabile. În plus, se cheltuie prea mulți bani aiurea. Vă imaginați ce armată de funcționari trebuie să întreții?
România, cu o populație de peste 20 de milioane de cetățeni, are, la ora actuală, 41 de județe. Cel mai mic, Covasna, are o populație de peste 200 de mii de oameni. Dar sînt județe cu o populație de 500 de mii sau chiar 700 mii de cetățeni. Și totuși, se consideră că e prea fragmentată adminsitrația public locală.
Ce avem noi, în Republica Moldova? La o populație de ceva mai mult de trei milioane de cetățeni – 32 de raioane și două autonomii. Bogați sadea! Asta înseamnă milioane de lei cheltuiți pentru întreținerea zecilor de mii de funcționari, dacă nu chiar sute de mii. Și care e efectul?  Avem cumva mai multe proiecte decît în România, iar investițiile curg rîu?
Știați că cel mai mic raion din Republica Moldova e Basarabeasca, cu o populație – atenție! – de 28 mii 700 de locuitori? Adică, un raion întreg e aproape de două ori mai mic decît orașul Ungheni. Ei și? Raionul există bine mersi, cu un președinte, cu vicepreședinți, cu șefi de direcții și secții, cu specialiști și funcționari publici de tot felul.
Fiecare primește lunar salariu. Un salariu de cîteva mii de lei. Ei și?
Apropo, Wikipedia ne spune că ”împărțirea administrativă în raioane” nu este nimic altceva decît un sistem sovietic. Din an în an, se atestă, în majoritatea raioanelor, o scădere a populației. La ora acutală, doar în trei raioane – Ialoveni, Strășeni și Dubăsari – numărul populației e în creștere. În alte trei raioane – Ungheni, Soroca și Anenii Noi – se menține la același nivel. În rest – tot mai puțini și mai puțini locuitori.
În schimb, numărul funcționarilor e în creștere. Guvernarea născocește noi și noi funcții. Trebuie să-i facă pe toți acoliții lor șefi.
Au inventat, cu ani în urmă, o sperietoare și dorm liniștiți. Sperietoarea funcționează. Cică, dacă mîine, Doamne ferește, nu mai avem primărie în sat sau raion în coaste, ne prăpădim. Cum își va rezolva problemele badea Vasile? Chiar așa: cum?
Poate să-i întrebăm pe vecinii noștri cum se descurcă, dacă pe noi nu ne duce capul? Dacă nu ne plac vecinii, putem să mergem mai departe, în Franța, Germania… Nici acolo nu au raioane și, nu știu cum, trăiesc foarte bine, au o econiomie dezvoltată, drumuri, salarii, pensii și tot așa mai departe.
Noi, teamă mi-i, vom rămîne doar cu raioanele. Și cu foarte mulți șefi. Ca pe vremurile sovietice, cînd doi lucrau și zece conduceau. Doamne, ce vremuri mai erau!
”Județele sînt unităţi administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică într-o anumită zonă”, susține premierul României, Dacian Cioloș. România vrea să formeze opt regiuni. Atît. Noi, dacă s-ar putea, am mai face vreo zece raioane. E nevoie de șefi. Mulți. Altfel nu putem.