Învăţătorul
Un intelectual cum rar mai găseşti în zilele noastre, de o modestie ieşită din comun. Orice alte cuvinte ar fi de prisos. Sînt mult prea puţine şi mult prea mici ca să redea ceea ce este cu adevărat Boris Zugravu, omul care, vorba vine, a construit o casă, a construit un liceu, a săpat o fîntînă, a plantat o vie şi o livadă, a crescut şi a educat un copil. Mai mult de jumătate de secol s-a aflat în slujba tinerei generaţii. A instruit şi a educat peste 25 mii de elevi.
Niciodată nu s-a lăudat cu realizările sale. Nici nu avea cum, căci mult prea integru este.
Îi parcurg istoria vieţii. Ştiţi care este cea mai înaltă distincţie pe care a avut-o? Respectul zecilor de mii de oameni! Poate fi oare o distincţie mai înaltă? Probabil, de aceea nu a alergat după laude false, nu şi-a dorit cu tot dinadinsul ordine şi medalii. La o adică, oricine azi, ca şi ieri, poate să se aleagă cu te miri ce distincţie guvernamentală. În schimb, nu oricine poate să se impună prin moralitatea şi inteligenţa sa. În preajma domniei sale te simţi mic şi, totodată, onorat. Doamne, cît de bine i se potriveşte calificativul ÎNVĂŢĂTORUL. Nu pedagogul, nu profesorul, ci anume învăţătorul, persoana care, odinioară, alături de preot şi primar, era considerată fruntea oricărei localităţi sau, dacă vreţi, blazonul de demnitate al localităţii.
Îşi trage rădăcinile dintr-un sat de răzeşi – Boldureştiul Nisporenilor. A ştiut de mic ce înseamnă greutăţile, dar le-a înfruntat pe toate cu demnitate. Cartea i-a fost dintotdeauna cea mai mare alinare. La 15 august 1954, a păşit pentru prima dată pragul unei şcoli în calitate de pedagog. Timp de 51 de ani, zi de zi, şcoala a fost pentru el centrul universului. A lucrat la Selişte, Vărzăreşti, Boldureşti, Ungheni. A început ca simplu profesor şi a ajuns să conducă unul dintre cele mai prestigioase licee din oraşul Ungheni. S-a remarcat printr-o disciplină şi autodisciplină aparte, a fost şi rămîne OM.
Din anul 2008, conduce Organizaţia veteranilor şi pensionarilor din raionul Ungheni. „Şefii” de la Chişinău, cu toată artileria lor de idei comuniste şi şovine, nu au putut să-l abată din drumul său. Mai simplu, nu au avut ce-i face şi, într-un final, l-au lăsat în pace. Iar el şi-a adunat în jurul său semenii, îndemnîndu-i să nu se mai plîngă de viaţa grea de pensionar, ci să acţioneze, să dea dovadă de demnitate.
Pe 11 iulie, Boris Zugravu, cetăţean de onoare al oraşului Ungheni, a împlinit 80 de ani. „Sînt o persoană împlinită”, a spus dînsul cu modestia care îl caracterizează. Noi vom repeta ceea ce am scris, acum cinci ani, în „Expresul”: „În faţa unui om ca Boris Zugravu poţi rosti doar două cuvinte: Jos pălăria”. La mulţi ani!
Lasă un răspuns