Națiunea aceasta are vreo salvare?

În săptămâna care a trecut m-am enervat, m-am dezamăgit și chiar m-am revoltat vizavi de unele lucruri. Subiectul care mi-a stricat dispoziția a fost recensămîntul populației.
Special nu m-am uitat la televizor o habă de timp – pentru a nu mai auzi declarații şi discuţii sterile, care îmi taie pînă și pofta de mîncare.
Peste tot, recensămîntul a fost subiectul central. Sincer să fiu, am semnalat și eu unele nereguli atunci cînd am aflat că la casa părintească au fost cu chestionarul, iar răspunsurile le-au scris  operatorii, nu eu sau soția. De ce oare? Proști parcă nu sîntem, avem universitatea absolvită, dar…
Chiar nu credeam că voi scrie despre aberațiile oamenilor cu recensămîntul, dar nu am putut trece peste un lucru care m-a lăsat de-a dreptul mască. În timp ce beam o bere la o terasă, am prins discuția între două doamne. Spre surprinderea mea neplăcută, ele vorbeau despre același  recensămînt. Cică, acest exercițiu este comandat de către țara vecină, România.
“M-am uitat la televizor și acolo spuneau că România nu-i în Europa. Iaca de ce vor să unească Moldova la dînșii, că le mai trebuie cîteva milioane de oameni ca să-i primească acolo. De aceea eu am să spun că îs moldovancă la recensămîntul lor”, spunea una dintre femei. Argumentele celeilalte că România este deja în Uniunea Europeană nu au convins-o pe cea care privise televizorul şi înţelesese ceea ce înţelesese. Am avut un imbold de a veni și eu cu argumente, dar spuma berii mi-a sustras atenția și nu am mai apucat să mă contrez cu fidela telespectatoare a știrilor.
Cel mai mult m-a indignat că asemenea discuții și păreri pot fi auzite chiar în coastele Uniunii Europene, pe malul stîng al Prutului. Atenţie! Al Prutului, nu al Nistrului! Fiind şi eu originar dintr-un sat de pe malul Prutului, m-am mîndrit mereu că am crescut cu Televiziunea Română, pe care o recepţionam, cu ajutorul unei furculițe în loc de antenă.
Nu pot înțelege ce s-a întîmplat: fie jurnaliștii noștri nu mai pot aduce corect o informație oamenilor, fie cultura noastră a coborît atît de jos, încît nu putem deosebi falsul de utopie.
Vremurile se schimbă, regimurile se schimbă şi noi ar trebui să ne schimbăm. De dorit ar fi spre bine…