Lecţia lui Tudor Gheorghe

Chiar dacă nu-şi va prezenta „Lecţia” pe scena Casei de cultură din Călăraşi, marele actor şi interpret român, Tudor Gheorghe, le-a dat deja o lecţie călărăşenilor. Şi nu numai călărăşenilor.
Le-a demonstrat lor, dar şi nouă tuturor, cît de mult ţinem la adevăratele valori culturale, la tot ceea ce se referă la suflet, la demnitatea noastră naţională şi umană.
Călărăşenii urmau să plătească pentru un bilet doar… 60 de lei. O sumă, aş îndrăzni să spun, de batjocură pentru valoarea maestrului. Ar fi plîns împreună cu el, ar fi rîs, şi-ar fi purificat sufletele…
Or, „Lecţia”, aşa cum menţiona însuşi Tudor Gheorghe, are de toate: „de la pledoria pentru păstrarea curăţeniei limbii române, la redescoperirea primelor manifestări literare prezentate cu umor, unele sub formula „ştiaţi că?”, de la candoarea exprimării poetice a iubirii, pînă la cea mai frumoasă poezie de dragoste şi pînă la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte sau despre ce n-ar trebui să uităm: să iubim”.
Oare chiar ar fost imposibil să aduni, în sala Casei de cultură din Călăraşi, 500 de oameni? Oare chiar nu are Călăraşiul 500 de intelectuali? Sau tineri ce rîvnesc, vorba vine, spre culmile Olimpului? Are. Şi e păcat că a fost ratată o asemenea şansă.
Ne pare rău să dăm 60 de lei pentru două ore de înălţare sufletească, de artă şi cultură adevărată? Nu ştiu ce să zic. Căci nu ne pare deloc rău să aruncăm cu euro şi dolari pe la nunţi şi cumetrii; nu ne pare rău deloc să cumpărăm lucruri fără de folos, de sute şi chiar mii de lei; nu ne pare rău deloc să cheltuim bani pentru bere sau cafea prin baruri…
De fapt, nu sînt sigură că, dacă ar fi doar acest spectacol gratis, lumea ar fi dat năvală. Ne-am obişnuit să fim comozi cu noi înşine, să stăm lipiţi de televizoare, că de cărţi am uitat demult. Ne-am obişnuit să nu mai punem sufletul la treabă, de minte nici nu vorbesc. Alergăm nu ştiu unde, nu ştiu de ce, nu ştiu după ce.
Ca să înţelegem ce-am pierdut – oare chiar vom înţelege? – voi aduce un citat din Marin Sorescu, poetul, prozatorul, dramaturgul, academicianul. „Problema mea, inhalînd prin toți porii melodia ființei sale (a lui Tudor Gheorghe – nota red.), este cum să-mi stăpînesc o lacrimă de dragoste, admirație și mîndrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup”.
Oare care sînt problemele noastre, ale celor ce pretindem că sîntem intelectuali?