Lucia Bacalu: „Mă deranjează că nu putem şi noi să ne simţim liberi în Europa din care facem parte”

Lucia Bacalu: „să mergi aproape 8.000 kilometri pe autoban este o experienţă nouă și este necesar ca să fii documentat foarte, foarte bine.”
Doua săptămâni de concediu, un autoturism mai bunicel, o hartă cu traseul fixat pe ea şi de dorit câte un complice în oraşele mari în care vrei să ajungi. Jurnalista Lucia Bacalu a decis în acest an cu familia sa să renunţe la obişnuitele vacante, în schimbul unei calatorii cu autoturismul prin Europa. A văzut zece state şi șase capitale – asta timp de 15 zile şi cu bani atât cât ar fi cheltuit pentru un sejur obişnuit la mare. Tot mai mulţi moldoveni aleg acest gen de odihnă, trendul prefigurându-se clar cel puţin în reţelele de socializare unde ei îşi împărtăşesc experienţele inedite. 
Iar noi am întrebat-o pe Lucia Bacalu ce îi motivează in primul rând să facă această alegere. 
Lucia Bacalu: „Astfel eşti puţin mai liber în alegerea traseului, în primul rând.

Poţi în orice moment să te opreşti, să vizitezi un oraş nou, un muzeu, un parc şi aşa mai departe. Şi tocmai din acest considerent am hotărât să mergem de unii singuri, fără o foaie turistică.”
Europa Liberă: Moldovenii relativ nu demult au descoperit ofertele „all inclusive” cu care vin hotelurile de pe litoral, în special şi am impresia că se află încă sub dominaţia acestora, adică preferă acest gen de odihnă. Şi-au plătit foaia, după asta nu mai trebuie să mai cheltuie nimic altceva. Mănâncă şi beau pe săturate.
Lucia Bacalu: „Cred că mulţi dintre cei care preferă să meargă aşa pur şi simplu nu au simţit gustul unor călătorii cu automobilul, ca să vezi ceea ce-ţi doreşti, sau poate există undeva şi puţină frică de necunoscut. Pentru că atunci când porneşti cu automobilul, mai ales prin câteva ţări europene, necunoscând limba unei ţări sau alteia nu e chiar simplu şi chiar e uneori riscant. Noi am avut noroc în primul rând, pentru că aveam în maşină un cunoscător de engleză. Mă descurc şi eu puţin în franceză, oricum, am impresia că chiar dacă nu cunoşti foarte bine o limbă sau alta, cunoscând câteva cuvinte principale, prin gesturi, prin diferite imagini, poţi să te descurci. Dar, mă rog, pentru asta ai nevoie de puţin curaj.”
Europa Liberă: Unde aţi fost şi ce aţi văzut?
Lucia Bacalu: „Am mers prin zece ţări, am văzut cinci sau șase capitale. De la Ungheni, punctul final a fost tocmai regiunea Bordeaux, pe malul Oceanului Atlantic, de unde am luat-o înapoi spre Germania.
La Bordeaux am mers nu ca să ne odihnim numai pe malul oceanului, deşi câteva zile am stat şi acolo. Am vizitat câteva vinării în regiune Bordeaux – una dintre celebrele regiuni în domeniul viticulturii şi vinificaţiei. Am vizitat cea mai mare dună din Europa – dune du Pilat, considerată una dintre cele șapte minuni geologice ale Europei. Într-adevăr, superbă. Am revenit la Paris, unde bineînţeles am vizitat muzeul Louvre, turnul Eiffel, am făcut o călătorie pe Sena. Practic, la Paris, în trei zile am reuşit să vizităm foarte multe. Am profitat de timp de dimineaţă până seara.
După care am fost în Slovenia, am văzut puţin Praga, pentru că tot am auzit că este un oraş extraordinar şi nu am putut rata această ocazie. Am ajuns în Germania, unde am fost la Hamburg, la Berlin, am vizitat muzee, deci, a fost o excursie chiar şi utilă şi frumoasă. În general, o asemenea călătorie, zic eu, este o experienţă unică.
Noi, sigur, am mai fost în străinătate de foarte multe ori, dar, în grupuri organizate. A fost prima dată când am mers aşa. Multe lucruri au fost noi pentru noi. În primul rând să mergi aproape 8.000 kilometri pe autoban este deja o experienţă nouă şi am înţeles foarte bine, deşi ne-am documentat, în asemenea cazuri este necesar ca să fii documentat foarte şi foarte bine. Chiar atunci când intri în fiecare ţară, are regulile sale, legislaţia sa. Şi atunci, e bine ca să cunoşti pentru a nu avea situaţii mai puţin plăcute.”
Europa Liberă: Am văzut – fiul Dumneavoastră, care tot este jurnalist şi care a mers şi el în această călătorie, a plasat pe blogul lui chiar nişte sfaturi şi a dat acolo nişte informaţii care ar putea prinde bine pentru oricine s-ar porni într-o călătorie de asta: cât costă rovinieta, la asta vă refereaţi? 
Lucia Bacalu: „Da, şi la asta. tocmai iată aici noi nu ne-am informat până la capăt. Ştiam că este rovinietă, că în majoritatea statelor există. Noi ne-am planificat o anumită sumă: drumul, câtă benzină vom cheltui, pentru eventuale popasuri ş.a.m.d.
Dar nu am luat în calcul iată anume acest aspect – costul. Nu am ştiut că în Franţa pentru drum se plăteşte în mod separat, nu rovinietă, care de obicei sunt foarte ieftine. Numai drumul, parcurgând Franţa dintr-un capăt în altul, ne-a costat peste 150 Euro – bani neplanificaţi – şi atunci, clar că este bine să ştim. Bine că am avut cunoştinţe, rude în străinătate şi a trebuit să împrumutăm chiar nişte bani pentru a ajunge acasă.”
Europa Liberă: Traseul, cine s-a ocupat de el? Cine l-a elaborat, de fapt? Şi cât ia asta? 
Lucia Bacalu: „Noi ştiam că vrem să ajungem în Franţa, la Bordeaux şi apoi, în Germania, la Hamburg. Şi, am luat harta, am pus-o pe masă şi am început singuri să stabilim traseul. În România ne-a fost foarte simplu fiindcă am fost de zeci de ori deja, cunoşteam tot. Ungaria puţin, mai departe, ne-am propus să ajungem neapărat în Slovenia. După care, am stabilit oraşele care ni s-au părut mai interesante şi ne-am stabilit singuri traseul.”
Europa Liberă: V-a decepţionat vreun oraş?
Lucia Bacalu: „Nu. Dimpotrivă, am făcut chiar descoperiri foarte mari – acelaşi Berlin, în care am mai fost anterior, m-a impresionat foarte mult prin faptul că nicăieri, nu cred că există undeva în Europa, atâtea macarale concentrate într-un loc cum este Berlinul – sute şi sute de macarale. Cred că în câţiva ani, Berlinul va deveni unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Bineînţeles că ai o impresie despre fiecare oraş, fiecare ţară din cele citite, auzite, dar atunci când ajungi în ţara respectivă sau în oraşul respectiv descoperi multe lucruri noi şi chiar neaşteptate.”
Europa Liberă: Ce persoane aţi cunoscut?
Lucia Bacalu: „De fapt, am avut în fiecare loc cîte o persoană de contact. La Paris ne aştepta un tânăr unghenean, care lucrează în domeniul energie nucleare. Un băiat care a realizat foarte multe deja şi are şi un serviciu bun, el ne-a fost, de fapt, ghidul în Paris. El ne-a condus şi în Bordeaux. Făcusem şi un interviu cu el în ziarul „Expresul” la care lucrez şi iată acum chiar m-am convins, fiind în Paris, că într-adevăr are succese remarcabile şi eu cred că cu asemenea tineri ne vom mândri şi poate chiar vom auzi în viitor despre ei.”
Europa Liberă: Trebuie neapărat să ai câte un ghid, câte o persoană care să te ajute în fiecare punct de destinaţie, sau te poţi descurca şi fără?
Lucia Bacalu: „S-ar putea, dar este mult mai bine dacă ai pe cineva. Datorită acestor persoane nu am pierdut timpul în van, căutând un muzeu sau o stradă, un oraş. Ne-a fost mult mai simplu.”
Europa Liberă: Mulţi moldoveni când se întorc acasă, au o senzaţie neplăcută că revii într-un loc care arată nu atât de frumos ca o ţară europeană, nu atât de amenajat, nu atât de curat. Aţi trecut şi Dumneavoastră prin asta?
Lucia Bacalu: „Da, călătorind cu autoturismul, simţi mult mai intens acest lucru. Depinde cum vezi lucrurile şi ce vrei să vezi. Pentru că şi în Germania şi în Franţa, am văzut şi gunoi aruncat la nimereală. Mai sunt lucruri şi acolo, nu este totul perfect şi dacă mai încerci să vezi lucrurile frumoase la noi aici în Republica Moldova, dar sunt foarte multe lucruri frumoase, avem şi noi ce arăta, au ce vedea şi ei aici la noi. Totul este bine.
Ceea ce m-a şocat puţin, mai ales după două săptămâni de deplasări pe nişte drumuri extraordinar de bune, sunt bineînţeles drumurile noastre. Şi acum, îi înţeleg cu mult mai bine pe străinii care vin la noi în ţară, care practic 99% vorbesc anume despre drumurile noastre proaste. Şi buruianul de pe marginea drumului – aşa ceva chiar nu vezi în Europa. Nu cred că ar costa foarte mult dacă am avea grijă cel puţin ca marginea drumurilor noastre să arate puţin altfel, mult mai îngrijit.
Revenind acasă, am rămas cu o senzaţie că parcă ne-am afla aici închişi într-o cuşcă. În toate aceste ţări pe care le-am traversat, uneori nici nu observai hotarul, cum treci dintr-o ţară în alta. Ştiam aşa – peste 10-20 kilometri ar trebui să fie frontiera. Nu observam. În schimb, când vii din România, când treci frontiera, sau din Republica Moldova în România, treci toate aceste proceduri la vamă, foarte neplăcute din punctul meu de vedere. Şi iată aceasta cel mai mult mă deranjează – că nu putem şi noi să ne simţim liberi în Europa din care facem parte.”
Sursa: europalibera.org