Un semn de prosperitate: să fii darnic de Paștele Blajinilor
De Paștele Blajinilor, locuitorii satului Vulcănești, în majoritate de etnie romă, s-au întîlnit la cimitir, unde și-au pomenit morţii. Această tradiție nu diferă, cel puţin în ultimii zece ani, de cea a moldovenilor.
”Cînd am venit paroh aici, obiceiurile de înmormîntare erau altele. Ei puneau în mormînt, lîngă răposat, televizoare, casetofoane, covoare, coniacuri, crezînd că mortul va bea din acel coniac sau va privi un film la televizor. Sărmăneii, habar nu aveau de Dumnezeu, chiar dacă se considerau creștini”, povesteşte ieromonahul Siluan Telechi, parohul bisericii din comuna Ciorești, din care face parte şi Vulcăneştiul.
La începuturi, preotul nici nu le vorbea localnicilor despre Dumnezeu, ci despre… curățenie și educație. ”Calea spre schimbare nu a fost ușoară. Totuşi, am reuşit multe”, subliniază dînsul.
Fiind însoţită de consilierul local, Semion Ibrian, om cunoscut și respectat în sat, pornesc printre morminte. Observ privirile iscoditoare ale localnicilor şi aud fraze pe care nu le înțeleg, căci ei vorbesc în limba lor maternă. Ghidul meu încearcă să le explice că sînt ziaristă și am venit să realizez un reportaj despre tradițiile și obiceiurile lor de Paștele Baljinilor.
”La noi se mai exagerează la înmormîntări, deși părintele spune că lucrurile s-au schimbat în bine. Oricum, se mai păstrează obiceiul de a săpa într-un perete al gropii o „cameră”, unde se pun obiecte personale ale răposatului, dar și băutură. Și de Paștele Blajinilor se exagerează cu pomenele. Uneori, sînt prea scumpe și luxoase”, recunoaște Semion Ibrian.
”Ceea ce au făcut părinții noștri, facem și noi – transmitem tradițiile din generație în generație”, spune un localnic, Petru Ibrian, în vîrstă de 64 de ani. Bărbatul, împreună cu marea lui familie: patru fete, doi băieți, și 11 nepoți, a venit s-o pomenească pe mama sa. ”De Blajini, fiecare merge la mormîntul părintesc cu ce poate, cu ce are, că așa-i lăsat de la Domnul”, spune dînsul.
”Am venit aici, la mama și la tata, cu ce-a dat Dumnezeu. Nu e o fudulie. E o dată în an și trebuie să dăm și morților ceea ce merită”, spune Valeriu Bogdan, care a amenajat un cort alb în centrul cimitirului, cu o masă încărcată cu toate bunătăţurile.
Spre amiază, cimitirul e plin cu oameni. La intrare – o mulţime de maşini. Zeci de cozonaci, sute de ouă roșii au fost date de pomană. În comunitatea romă e un semn de prosperitate, dacă ești cît mai darnic de Paștele Blajinilor.
NISPORENI | Ina Landa
Lasă un răspuns