Parcurile din Ungheni – oaze verzi ale liniștii

Oraşul Ungheni, a fost fondat în anul 1462, este situat la frontiera de vest a Republicii Moldova, pe malul stîng al rîului Prut. Conform recensămîntului din 2004 aici locuiesc 32530 de oameni. Ungheniul este centru administrativ şi raional.
Nu o dată am avut ocazia să vizităm acest orăşel confortabil, liniştit şi îngrijit, iar de fiecare dată plecam de aici într-o dispoziţie bună şi cu o mulţime de impresii plăcute. Şi totuşi, una din călătoriile noastre în acest oraş de pe Prut ne-a rămas în amintire, şi  anume despre aceasta intenţionăm să vă povestim. Succintul nostru reportaj, în nici un caz, nu pretinde a fi ghidul Ungheniului, este mai degrabă o schiţă, făcută la sfîrşitul unei călătorii. Şi nu este exclus ca vom reveni aici, ca să vă povestim, spre exemplu, despre liliacul din Ungheni, despre străzile plantate nu cu tufişuri ci de copaci de liliac.
În primul rînd, ne-a uimit un parc nu foarte mare, bine întreţinut şi foarte confortabil – Parcul Francez din partea de vest a oraşului, situat în apropiere de un imens lac orăşenesc (104 hectare) ‒ Delia. Acest parc se mărgineşte pe de o parte cu calea ferată, care traversează rîul Prut, deasupra căruia celebrul Eiffel a construit în anul 1876 podul metalic peste Prut, chiar în locul unde rîul are un meandru brusc (unghi de la care provine numele oraşului). În parc este încadrat perfect Palatul Culturii. Iar nu departe de parc se află minunata biserica Sf. Alexandru Nevski, ridicată în 1903 de către ilustrul Alexandru Bernardazzi. În prezent aceasta biserică a fost complet restaurată şi renovată.
Parcul în sine este foarte frumos, un farmec deosebit, însă, îi oferă, sculpturile din piatră şi lemn originale, situate peste tot şi care se înscriu organic în spaţiul parcului.
Apoi, drumul nostru a trecut, în general, de-a lungul Prospectului Naţional, sădit cu castani. Cît a ţinut drumul am plăcut surprinşi de abundenţa de verdeaţă plantată de-a lungul străzilor şi clădirilor, multitudinii scuarurilor, colţişoarelor confortabile de odihnă şi mulţimii de sculpturi originale, întîlnite la fiece pas. Am vizitat, de asemenea, scuarul cu Memorialul celor căzuţi în Cel de-al II Război Mondial şi într-un scuar confortabil, în centrul căruia a fost înălţat un monument în cinstea poetului Grigore Vieru. Acest loc se bucură de popularitate la orăşeni şi aici sînt întotdeauna mulţi vizitatori.
De această dată nu am reuşit să vizităm Parcul Central din oraş, în schimb, am fost la binecunoscuta mănăstire Sf. Gheorghe, cu două biserici ‒ Sf. George şi Sf. Pantelimon, mănăstire cunoscută departe de hotarele regiunii. Această mănăstire a fost construită relativ nu demult, la începutul anilor 2000, dar a devenit cunoscută prin multe fapte bune şi este vizitată de pelerini, nu numai din Republica Moldova, dar şi de peste hotare.
Sursa: moldovenii.md