În zi de sărbătoare. Oamenii de la sat sînt măcinați de alte griji și nevoi

În fotografie: Cornova

În fotografie: Cornova
În fotografie: Cornova

8 martie 2013. Orașul Ungheni. Un aer de sărbătoare se resimte pretutindeni. De dimineaţă, tejghelele florarilor sînt luate cu asalt. Mare aglomeraţie în zi de odihnă. Lumea e grăbită, cumpără flori cu brațul, iese din magazine cu o mulțime de pachete în mîini. Un tablou cu adevărat de sărbătoare.
8 martie 2013. Cornova, satul situat la o depărtare de 45 de kilometri de Ungheni. Ajung aici pe la ora  zece. Țipenie de om în centrul satului. Stația de autobuze mă întîmpină tristă și singuratică. De aici ulițele satului duc spre primărie, biserică, grădiniță, cămin cultural și, nu în ultimul rînd, spre magazine. Totul în jur e îngrijit, curat.
Îmi atrag atenţia antenele parabolice – sînt cam la fiecare a doua casă. ”Înseamnă că lumea nu trăiește rău”, îmi zic, după care încerc să găsesc şi o altă explicaţie: „Poate că oamenii sînt doriţi de mai multă informație”.
Chiar dacă-i zi de odihnă, pe primarul de Cornova, Stepan Roşca, l-am găsit la datorie. Pînă la acea oră, reușise deja să facă un drum la Ungheni și înapoi, ca să aducă în sat, de la Crucea Roșie, filiala Ungheni, ajutoare umanitare pentru 34 de familii cu mulți copii. Imediat ce maşina cu ajutoare a sosit în sat, la primărie, încep să apară și primii cornoveni. Vin mai multe femei, ținîndu-și de mînă copilașii. Le felicit cu ocazia zilei de 8 martie. Dînsele îmi zîmbesc rușinate, zicînd că nu le arde de sărbători, mai ales pe un așa timp frumos, cînd se poate lucra în grădină.
Între timp, se apropie și cîțiva bărbați. Îşi îndreaptă privirile curioase spre mine. Îi întreb dacă vor oferi flori și cadouri soțiilor de 8 martie. Îmi răspund că nevestele lor îşi cresc singure florile în grădini, iar cadourile le sînt pîinea pe masă şi cîștigul zilnic. Oamenii sînt măcinați de alte griji și nevoi. Nu le arde de sărbători.
În fotografie: Cornova
În fotografie: Cornova

Primarul Stepan Roșca, parcă în apărarea imaginii satului pe care-l conduce, vine cu o remarcă: ”Noi trăim cu aceleași griji ca și celelalte localități din Moldova. Nu avem drumuri, apă, canalizare, gaz… Totu-i ca la toți”. După o mică pauză continuă: ”Nu știu de ce unii cred că, dacă sîntem mai departe de centrul raional, nu trebuie să fim în rînd cu lumea. E incorect. Avem și noi planuri de viitor, sîntem şi noi în căutare de investitori străini”.
Potrivit primarului, satul, cu o populaţie, la ora actuală, de 1129 de locuitori, are cu ce se mîndri. În primul rînd, cu istoria sa seculară, cu oamenii săi harnici și gospodari. Ca peste tot, aici activează o şcoală, o grădiniță, un lăcaș sfînt care, anul trecut, a împlinit un veac de la fondare. În sat își desfășoară activitatea şi circa zece agenți economici. Veniturile proprii însă în bugetul local abia de constituie zece la sută.
În prezent, visul cornovenilor este de a readuce la viață clădirea în care, pe vremuri, funcţiona şcoala din sat. Aici se dorește a fi un centru comunitar de tineret. De trei ani așteaptă localnicii răspunsul de la Fondul de Investiții Sociale din Moldova, unde a fost depus un proiect privind reabilitarea edificiului, dar fără rezultat. ”Sînt dispus să bat și la alte uși cu acest proiect, căci speranța deja ne părăsește”, spune Stepan Roșca.
Deși se zice că prima impresie este, de cele mai multe ori, înșelătoare, de data aceasta am rămas cu aceeaşi impresie pînă la capăt. Oameni simpli, fără fițe, muncitori şi, ceea ce este cel mai important, în rînd cu lumea. Un sat care nu se dă bătut – aşa am văzut Cornova anului 2013.
UNGHENI | Ina Landa


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *