O biserică a lor, prima în istoria localităţii, este înălţată cu mult chin şi greutăţi
Pînă acum 10-12 ani, oraşul Corneşti nu a avut niciodată biserică. Nu a avut nici măcar un cimitir al său. Lumea mergea în satul vecin pentru a-şi înmormînta morţii. Tot acolo mergea şi pentru o slujbă de pomenire.
O capelă într-o fostă secţie spitalicească
În marea dorinţă de a fi mai aproape de Dumnezeu, oamenii au insistat ca în fosta secţie spitalicească, numită „patologia gravidelor”, ce nu mai funcţiona de ani buni, să fie deschisă o capelă. Ce mai bucurie printre corneşteni! Aveau un loc al lor sfînt, aveau preotul său. Sperau că, în scurt timp, vor putea înălţa şi o bisericuţă.
Anii treceau, iar biserica întîrzia să apară. Abia anul trecut au reuşit s-o acopere. 12 ani biserica a fost fără un acoperiş. „În 2011, la Paşte, a plouat foarte tare. În biserică, apa curgea prin toate părţile. Sărmana lume, îmbrăcată curăţel, de sărbătoare, umbla cu coşercile ba într-o parte, ba în alta, să se ferească de ploaie”, îşi aminteşte preoteasa Eugenia Romanciuc.
După aceea, un grup de enoriaşi mai inimoşi au mers din casă în casă, din sat în sat, ca să adune bani pentru acoperiş.
Politicienii au promis că vor ajuta
În campania electorală, la întîlnirile cu alegătorii, mai toţi politicienii au promis că vor ajuta la construcţia acestei biserici. Cel mai credibil li s-a părut corneştenilor Vlad Filat. Erau fericiţi că, în sfîrşit, cineva le va ajuta cu adevărat. Alegerile au trecut, lumea a votat, iar cei ce au fost aleşi au uitat de promisiuni.
„Nimeni nu a dat nimic”, spune cu tristeţe Ion Radu, membru al consiliului bisericesc. „Am fost mai întîi la preşedintele raionuliui, Iurie Toma. Am nimerit la el chiar de ziua lui. Tare bine ne-a primit şi ne-a promis că totul se va rezolva. Am tot aşteptat de la el vreun semnal, dar nimic. Apoi am fost la Chişinău, vroiam să-i reamintim lui Vlad Filat de promisunea sa. Nici măcar nu ne-a primit”, continuă Ion Radu.
Cu cîteva luni în urmă, la Corneşti a venit şi Vladimir Voronin. Preoteasa nu a scăpat ocazia să-l poage şi pe el să ajute. „O să ne alegeţi data viitoare şi o să vă ajutăm”, a fost răspunsul dînsului.
Au ajutat bătrînii şi cîţiva creştini cu dare de mînă
Doar primăria locală le-a oferit 10 mii de lei. „Dar ştiţi cum? De pe spatele bătrînilor!”, afirmă preoteasa. Oamenii au acceptat ca banii ce trebuiau să-i primească sub formă de ajutor să-i transmită pentru biserică. În rest… „Am avut noroc de un creştin de la Mirceşti, moş Ion Godea, de 84 de ani – ne-a dat 60 mii de lei. Policandrul ne-a fost făcut cadou acum cîteva luni de familia Targon, Vasile şi Larisa, din Corneşti. Costă 24 de mii. Noi nu am fi putut să-l cumpărăm”, spune preoteasa.
Pînă şi icoanele din biserică au fost donate. „O femeie din Măgurele a cumpărat icoanele cu Mîntuitorul, cu Arh. Mihail şi Gavriil, Alexandru Buza din Corneşti a cumpărat icoana Sf. Gheorghe, Ion Ganea, tot din Corneşti – icoana Sf. Ion… Cam acestea….”, continuă preoteasa. „Uitaţi-vă ce biserici frumoase au satele din zona Culei. Adevărate soboare. La noi?”, întreabă Ion Radu, ştiind, de fapt, şi răspunsul.
Nu a mai rămas mult
Chiar dacă biserica din Corneşti, cu hramul Sf. Mare Mc. Gheorghe, îşi capătă deja aspectul necesar, mai e nevoie de cheltuieli mari. Totul e scump, şi materialele, şi lucrul meşterilor. De aceea şi parohul bisericii, Anatol Romanciuc, şi consiliul bisericesc mai speră că se vor găsi adevăraţi creştini care vor întinde o mînă de ajutor. „Nu a mai rămas mult. Încetişor, o vom scoate la capăt. Mare e Dumnezeu”, spune preoteasa.
„Mulţumim din suflet oamenilor din Bahmut, Drujba, Sineşti, Zagarancea, Bumbăta, părintelui Valentin de la Semeni, care ne-au ajutat foarte mult în 2012 şi au dat atît cît au putut din puţinul pe care îl au pentru biserica noastră”, a menţionat în final Ion Radu, exprimîndu-şi, totodată, speranţa că şi în continuare atît corneştenii, cît şi creştinii din alte părţi, nu vor rămîne indiferenţi faţă de cele sfinte şi vor face astfel ca şi oraşul Corneşti să aibă o biserică a sa, o adevărată biserică.
UNGHENI | Lucia Bacalu
Lasă un răspuns