Munca neremunerată în folosul comunităţii – o pedeapsă benefică şi eficientă
Vasile Cojocaru, un tînăr în vîrstă de 25 de ani din Semeni, trebuie să facă 150 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Conform graficului, el munceşte, zi de zi, cîte patru ore. “Le respectă întocmai, este un băiat serios”, spune Victor Grecu, consilier de probaţiune la Biroul de probaţiune din Ungheni.
Pedeapsa i-a fost stabilită pentru un furt. Tînărul a sustras un capac de canalizare, pe care vroia să-l vîndă ulterior şi să-şi facă nişte bani de buzunar. N-a mai făcut bani, în schimb, a “încasat” o pedeapsă. “M-am învăţat minte şi nu am să mai comit aşa ceva pe viitor.
Această pedeapsă mă ajută să judec la rece”, spune Vasile Cojocaru.
“Nu sînt vinovat!”
Tudor Lăpteanu, un bărbat de 41 de ani, originar din Cetireni, nu a respectat Regulamentul circulaţiei rutiere. Pentru aceasta, a fost pedepsit cu 200 ore de muncă în folosul comunităţii. În plus, a mai fost privat, pe un termen de trei ani, de dreptul de a conduce automobilul.
“Nu sînt vinovat”, susţine bărbatul. “Am trecut pe galben, nu pe roşu, aşa cum au spus poliţiştii. La judecată nici nu mi-am luat avocat, pentru că mă ştiam nevinovat. Dar… M-am trezit cu o pedeapsă”, explică. El spune că îşi doreşte dreptate şi nu se va opri aici. S-a consultat deja cu avocaţii şi, peste jumătate de an, va intenta un proces. “Are tot dreptul”, zice Victor Grecu.
Pînă atunci însă, considerîndu-se o persoană responsabilă, bărbatul este dispus să respecte pedeapsa care i-a fost aplicată, chiar dacă nu se simte vinovat. Pînă la urmă, munceşte pentru satul său natal.
Şi Constantin Ciaglei din Grozasca a fost pedepsit pentru nerespectarea regulilor de circulaţie. Recunoaşte că e vinovat, dar e bucuros că va trebui să muncească. E, poate, cea mai bună pedeapsă.
Consilierul de probaţiune explică
Victor Grecu, consilier de probaţiune, spune să munca neremunerată în folosul comunităţii este o formă relativ nouă de pedeapsă, inclusă în legislaţia penală a Republicii Moldova cu mai bine de patru ani în urmă în scopul alinierii la standardele internaţionale.
“Această sancţiune s-a dovedit a fi eficientă, inclusiv în aspect social şi economic”, face o remarcă Victor Grecu. Astfel, munca neremunerată în folosul comunităţii contribuie la micşorarea numărului de persoane deţinute în penitenciare şi, respectiv, a cheltuielilor statului pentru întreţinerea acestora. “Majoritatea persoanelor condamnate nu sînt criminali periculoşi, iar această pedeapsă le oferă o şansă de a se corecta şi nu a mai comite alte infracţiuni”, explică dînsul.
Munca neremunerată în folosul comunităţii este o pedeapsă stabilită de instanţa de judecată . În cazul în care persoana se eschivează de la ea, intervine o altă pedeapsă, mult mai drastică – închisoarea.
În prezent, în evidenţa Biroului de probaţiune Ungheni se află 53 de persoane condamnate la muncă neremunerată în folosul comunităţii. Pentru acestea se stabileşe un orar de lucru, de la două pînă la patru ore pe zi, în afara orelor de muncă sau de studii, fără a-i cauza celui pedepsit suferinţe fizice sau a-i leza demnitatea. Consilierii de probaţiune, împreună cu administraţia publică locală, stabilesc locurile din teritoriu unde persoanele condamnate pot să-şi ispăşească pedeapsa prin munca neremunerată. Orarul de lucru este stabilit împreună cu persoana condamnată.
Deocamdată, la Ungheni nu au fost înregistrate cazuri cînd persoanele condamnate să fi refuzat să muncească în folosul comunităţii.
UNGHENI | Natalia Junghietu
Lasă un răspuns