“Angajăm dansatoare în disco-bar, în Cipru”

4 decembrie. E o zi de muncă intensă la redacţie. Ora 15.30. Ca să mă destind puţin şi, în speranţa că voi găsi noi subiecte pentru ziar, intru pe o reţea de socializare. Imediat ce apare semnalul că sînt “pe fir”, sînt contactată de cineva, întitulat “Nocinoi klub” (Club de noapte): “Salut, ce faci? Cu ce te ocupi? Vreau să te întreb dacă nu vrei în Cipru la lucru, într-un disko-bar.  Cu viză de muncă şi contract. Lucrul constă în dans, consumaţie, ceas şi programă… Cu actele şi biletele la avion te ajutăm noi. Salariu – minimum 3000 de dolari, maximum – 4000. În prima lună salariul va fi de  1200 dolari, deoarece achiţi cheltuielile, adică biletele, viza de muncă, asigurarea pe contract”.
Cum să pierd o asemenea ocazie de a afla mai multe? Chiar dacă interlocutoarea (sau interlocutorul) mi-a cerut numărul de telefon să discutăm detaliile ulterior, i-am propus să nu amînăm. Iată discuţia ce a urmat.
“Te duci cu clientul în odaie pe o oră şi faci sex”
Cu ce încep toată procedura?
Trimiţi prın fax copia xerox a paşaportului. Aici îţi face contractul şi viza, le trimite la aeroport, îţi trimit biletele şi zbori în Cipru. În Cipru, de la aeroport – direct la spital, unde dai obligatoriu analize pentru cartea medicală.
Ce fel de analize?
La bolile venerice, la hepatită şi HIV/SIDA.
Pentru ce-i trebuie unei dansatoare aceste analize?
Da tu nu vezi? În mesaj este ora, este programul. Asta-i intim.
Care mesaj, care oră, care program? Şi ce este intim? Chiar nu înţeleg. Eu citesc doar ceea ce îmi scrii.
Da în primul mesaj? Ora înseamnă că te duci cu clientul în odaie pe o oră şi faci sex.
Aaa, clar, am înţeles. Şi vorbiţi aşa deschis, pe o reţea de socializare cu fiecare dintre fete?
Dar cum doreşti? Să ascund, să nu spun drept? Să-i spun că vine numai la dans?
De obicei, firmele specializate în acest domeniu ascund aceste lucruri.
Pentru ce trebuie să spui minciuni? Îi spui drept şi ea decide: vine ori nu.
Corect. Dar, dacă ajung acolo şi, peste o perioadă, nu îmi mai place, pot să vin acasă cînd vreau?
Da.
Au mai plecat fete în Cipru prin firma asta?
Zece mii. Foarte multe.
Zece mii de fete? Dar din ele au mai revenit acasă?
Tu cîţi ani ai? Dragă, e contract. Mai mult de şase luni n-ai dreptul să te afli în ţară, apoi faci ieşire – timp de două luni n-ai dreptul să intri în ţară. Apoi faci alt contract.
Chiar aş vrea să discut cu o fată care a revenit în ţară.
Nu-ţi mai vorbeşte nici una, că nu-s proaste, că fiecare are familie, are prieteni în Moldova şi nu vrea să ştie nimeni unde lucrează. Tu interesează-te prin cunoştinţe de-ale tale.
Nu am aşa cunoştinţe care să fi fost în Cipru.
Ţi se pare că n-ai.
Poate îmi sugerezi pe cineva…
Nata, tu gîndeşte-te la propunerea mea. Cînd te vei decide, scrie-mi.
Păi, ca să decid, am nevoie de toate detaliile, pentru a nu nimeri pe mîna unor escroci şi, odată ajunsă acolo, să nu mai am ieşire în lume.
Nata, eu îţi spun tot drept. Dacă eram escroci, îţi scriam că e nevoie de lucrători la fabrică. Dar eu ţi-am spus că e într-un club de  noapte.
Oricum, nu m-ai convins. Am dubii.
Ce fel de dubii?
Că fetele lucrează pe ascuns de familie în Cipru.
Crezi că nu-i aşa?
Sau nu au posibilitate să telefoneze acasă… Pentru că, oricum, numărul de telefon se înregistrează şi un om cu scaun la cap îşi dă seama imediat de unde vine apelul. 
Ha ha ha. Ele telefonează, dragă. Ele spun că sînt în Cipru, dar nu spun ce fac acolo.
Ca să mă conving că totul e legal, este dreptul meu să cer informaţii.  
Tu eşti proastă.
Persoana care nu gîndeşte dintre noi două eşti tu, pentru că toată discuţia pe care am avut-o va fi publicată în presă.
Ha ha ha, m-ai speriat. Tîmpenie. Eşti obosită tare.
Ai vorbit cu un jurnalist şi investigaţia s-a făcut pe loc.
Succes. Dacă mai eşti şi tu jurnalist, vai de capul Moldovei noastre.
„Este vorba de o infracţiune”
Am rugat reprezentanţii organelor de drept să comenteze această discuţie. Inspectorul superior al Grupului de combatere a traficului de persoane din cadrul Comisariatului de Poliţie Ungheni, Ghenadie Rusu, a reacţionat prompt. „Este vorba de o infracţiune”, a dat dînsul verdictul, menţionînd că, deocamdată, e prematur să se facă anumite comentarii. La prima vedere, se pare că ar fi o încercare de  proxenetism, ceea ce înseamnă că cineva face bani din practicarea prostituţiei altuia. Conform legislaţiei, pentru o asemenea infracţiune se prevede o pedeapsă cu privaţiune de libertate pînă la şapte ani.
Ghenadie Rusu a ţinut să accentueze că, în cazul în care o persoană a ajuns vicitma unor proxeneţi, este obligatoriu să apeleze la poliţie, mai ales că acestora li se asigură confidenţialitatea. Deja rămîne la discreţia victimei să conclucreze mai departe cu organele de poliţie sau ba. E dreptul ei. Dacă, totuşi, a acceptat să conlucreze, va beneficia de o protecţie maximă din partea statului, începînd cu schimbarea domiciliului şi chiar schimbarea datelor personale, în dependenţă de gravitatea cazului.
Dacă victima nu are încredere în poliţie, ar putea să se adreseze altor organe abilitate. Principul e să nu tacă.
Apropo, potrivit lui Ghenadie Rusu, o astfel de tentativă de a racola fete prin intermediul reţelelor de socializare se înregistrează pentru prima oară în raionul Ungheni. De notat că, de cîteva luni, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a fost deschisă o secţie specială de combatere a traficului de fiinţe umane pe internet.
Natalia Junghietu