În loc să urmeze o carieră pedagogică, a ajuns… fotomodel la Milano

Ludmila Daraban are 26 de ani şi este originară din satul Petrești, raionul Ungheni. A studiat filologia la Universitatea de Stat din Moldova, dar, în loc să urmeze o carieră pedagogică, a ajuns… fotomodel  la o agentie de modă din Milano.  
Cum de ai reuşit să ajungi în Italia şi, mai ales, să activezi în modeling?
Exact după o lună de la absolvirea facultăţii, mi s-a propus un contract în Italia, la o agenție de modă. Pentru că ştiam foarte bine că în Republica Moldova nu prea am mari şanse să mă angajez la un serviciu cu un salariu decent, am acceptat. Nu mi-a fost deloc uşor să-mi las familia, prietenii, dar trebuia să-mi asigur viitorul.
Cine ți-a propus să activezi ca model?
Anterior, participasem la un casting la Chişinău. A fost cu noroc, căci, după aceasta, m-au contactat de la mai multe agenții, inclusiv de la Milano. Ajungînd în Italia, am participat la un nou casting, datorită căruia am reuşit să particip la mici defilări și concursuri.
Ne poţi numi cîteva concursuri la care ai participat?
Bineînţeles. E vorba de “New model today”, “Miss camicceta”, “Miss Small world”. Am avut parte şi de o experienţă inedită, repezentînd “Miss Moldova” la concursul “Miss Moda”.  A fost ceva de nedescris: emoții plăcute, mîndrie pentru ţara în care m-am născut. Am salutat atît  publicul, cît și juriul, în limba română, am vorbit despre tradițiile noastre, am prezentat  costumul nostru naţional. Cel mai emoționant a fot cînd fiecare participantă la concurs a trebuit  să danseze un dans tradiţional, de la ea de-acasă. Eu am dansat o sîrbă. Am trăit niște emoții profunde, iar aplauzele spectatorilor au fost cea mai mare răsplată pentru mine.
Ce spun cei de acasă despre realizările tale?
Ei îmi sînt alături, chir dacă ne despart mii de kilometri. Mă încurajează ori de cîte ori am nevoie. Sigur, sînt  mîndri de mine şi mă susțin în tot ceea ce fac.
Cît de des vii acasă?
Prima oară am revenit după doi ani, căci era mai dificil, atît din punct de vedere financiar, cît și profesional. Acum, îmi permit să vin la fiecare trei-patru luni. Oricum, mereu le duc dorul  celor dragi și îi port cu mine în suflet.
Cum îți vezi viitorul? Tot în modeling?
Nu cred că voi mai putea activa mult timp în acest domeniu. Anii trec şi vîrsta îşi ia ce este a ei. Am vise dintre cele mai pămînteşti: să-mi creez o familie unită şi frumoasă, să am copii sănătoși şi deştepţi.

Veronica  Gorea,
studentă stagiară