Un muzeu prin care trec zilnic zeci de elevi

Uşile muzeului din gimnaziul Teşcureni sînt mereu deschise. Şi asta, nu neapărat pentru că îşi aşteaptă vizitatorii, ci pentru că elevii trebuie să treacă, zi de zi, pe aici ca să ajungă în una dintre sălile de clasă. „Nu avem, deocamdată, o altă încăpere mai potrivită pentru muzeu”, explică directoarea gimnaziului, Maria Sasu.
Pe de altă parte, actuala amplasare a muzeului nu este un lucru tocmai rău. Copiii, vrînd-nevrînd, se familiarizează tot mai mult cu istoria şi tradiţiile satului natal. Trecînd zilnic prin muzeu, ei atrag atenţia asupra exponatelor, îşi dau cu părearea, vin cu întrebări, propuneri, idei. Mai mult decît atît, se străduie să adune în permanenţă exponate, cît mai interesante şi cît mai diverse. La ora actuală, nimeni nu ştie cu exactitate numărul acestora. Maria Sasu ne-a spus însă că toată comunitatea este implicată în colectarea lor, de la mic la mare. „Ultimul exponat, un război de ţesut, a fost adus cu puţin timp în urmă, iar o bătrînică din sat ne-a promis că ne va aduce şi nişte stative”, a menţionat  dînsa.
În acest muzeu al şcolii şi-au găsit locul şi icoane vechi, pe care care abia de se mai desluşeşte chipul sfinţilor. Pe verso-ul uneia dintre ele am găsit o cifră: anul 1955. Directoarea crede că, totuşi, icoanele sînt mult mai vechi. „Ştiu exact că sînt foarte şi foarte vechi, pentru că ni le-a adus o bătrînică din sat”, a accentuat dînsa.
Imediat ce păşeşti pragul muzeului, vezi pozele sătenilor ce au luptat în cel de-al doilea război mondial. Satul a avut, potrivit Mariei Sasu, 43 de veterani. Vara trecută, a plecat în lumea celor drepţi ultimul teşcurenean ce a luptat în groaznica conflagraţie de acum 70 de ani.
În acelaşi compartiment se află şi zeci de scrisori îngălbenite de vreme. „Este o corespondenţă din anii 1970-1980 între familiile celor ce şi-au găsit moartea pe pămîntul Teşcureniului şi elevii de atunci ai şcolii”, a dat o explicaţie directoarea, după care a continuat: „A fost un lucru mare. Am găsit familiile celor care au luptat aici în timpul celui de-al doilea război mondial, am obţinut multe informaţii despre ei, majoritatea fiind din Ucraina şi Belarus”. Drept dovadă este şi un album cu fotografiile acestora.
Cîndva, muzeul a avut mult mai multe exponate dintre cele mai rare, dar… „Ne-au fost luate sub pretextul că vor fi expuse la muzeul din Ungheni”, spune Maria Sasu, după care face o remarcă: „Nu mai ştiu nimic de ele…”.
Natalia Junghietu