Aliona Leşanu: „Optez ca festivalul „Hora de la Prut” din Ungheni să devină cu adevărat internaţional”
Pe 2 septembrie, la Ungheni a avut loc ediţia a III-a a Festivalului „Hora de la Prut” cu o impresionantă desfăşurare de forţe, cu un scenariu original şi multe noutăţi. Am decis să aflăm mai multe lucruri din culise şi i-an solicitat un interviu proaspătului director al palatului culturii din Ungheni, Aliona Leşanu.
Festivalul „Hora de la Prut” a fost prima dumneavoastră probă de foc în calitate de director al Palatului Culturii din Ungheni.
Da, şi director, și regizor, și scenarist, și administrator, și șofer. Într-un cuvînt, am îndeplinit lucrul a mai multor persoane la acest festival. Am fost o echipă din trei oameni.
Şi cît s-a lucrat asupra organizării festivalului?
O lună. A fost foarte anevoios, mai ales că, iniţial, plana pericolul să nu mai aibă loc. Au fost multe discuţii. În cele din urmă, am decis să-l organizăm şi să fie, în acest an, naţional. Ne gîndim ca pe viitor să fie internaţional şi să fie organizat o dată la doi ani. Este unicul festival pe care îl are Ungheniul! Nu a fost deloc uşor. Unde mai pui că şi data de 2 septembrie nu a fost cea mai potrivită pentru un asemenea eveniment.
Unghenenii începuseră să se deprindă cu faptul că acest festival se desfășoară primăvara, de Ziua internațională a dansului. De ce această schimbare acum?
Probabil, pentru că în primăvară exista o incertitudine în ceea ce privește conducerea Palatului culturii, care este și organizatorul festivalului. Cînd am venit în fruntea palatului, în iunie, încă nu se știa exact ce va fi cu acest festival. Se auzeua voci: poate nu-l mai organizăm. Totuşi, s-a decis să continuăm tradiția și ne-am apucat de lucru, avînd un scop foarte clar – să reușim. S-a muncit foarte mult, dar zic că a meritat. Recompensa au fost aplauzele și cuvintele de recunoștință.
Totuși, trebuie să recunoaștem că au fost și nemulțumiți.
Da. Cineva spunea că a durat prea mult – șase ore. Eu zic că un festival poate dura și cinci zile, dacă este festival. Spectatorul decide cît să stea, ce să vizioneze. În plus, în Piața Independenţei, unde a avut loc, erau pavilioane, erau scaune, astfel că oamenii aveau unde să se odihnească.
Vă propun să facem o mică statistică: „Hora de la Prut 2012” în cifre.
La festivalul propriu-zis au participat 16 colective artistice, 348 de dansatori, muzicanţi şi interpreţi. Dintre cele 16 colective, 12 au fost ansambluri de muzică şi dans, iar patru – formaţii de muzică uşoară. Şi geografia a fost destul de variată: Cimişlia, Hînceşti, Sîngerei, Călăraşi, Bender, Chişinău, Ungheni. În alaiul ce a pornit pe strada principală au participat peste 600 de oameni. Am avut şi o expoziţie de artizanat, la care au participat opt meşteri populari.
S-au auzit voci că nu ar fi fost binevenită paticiparea unor formații instumentale la un festival de dans.
Păi, „Hora de la Prut” este un festival național de muzică și dans. Dacă în edițiile anterioare au fost admise și formații vocale, de data aceasta am făcut anumite restricții – au evoluat doar orchestre şi ansambluri vocal-instrumentale. Astfel am urmărit scopul să avem muzică pe viu, nu cu fonograme.
Asta ar fi o caracteristică a ediției din acest an al festivalului?
Da. Și vom insista asupra ei. Fără fonograme! La anul vom scrie cu majusculă această cerință. Optăm pentru promovarea muzicii pe viu, indiferent de gen. Vom lupta pentru profesionalism, pentru calitate. Am fost susținuți în acest sens și de consliul artistic care activează pe lîngă Palat. Nu știu de ce, s-a creat impresia ca, dacă e vorba de școală, fie de muzică sau arte plastice, trebuie să primeze profesionalismul, calitatea. Cînd însă vine vorba de un cămin cultural – nu e neapărat. Noi vom încerca să schimbăm această viziune.
Vă doriți să transformați Palatul culturii într-o instituție cu adevărat profesionistă?
Absolut. Recunosc, la acest capitol mai avem de lucru. Dar ne vom ridica la adevărata valoare pe care tebuie s-o aibă un lucrător din cultură.
Cît de binevenite sînt festivalurile gen „Hora de la Prut”?
Foarte binevenite, pentru că aici se întîlnesc specialiştii în domeniu din diferite localități, din diferite raioane. E un schimb de experiență util. Şi acum, la Ungheni, interesul pentru ceea ce se petrecea în scenă a fost foarte mare. Mă bucur că am fost evaluați de către specialiştii veniţi din alte părţi la cel mai înalt nivel. Chiar ne-au spus că au luat multe lucruri de la noi.
Deci, vom avea parte de acest festival și la anul.
Da, și optez pentru un festival internațional. Mai ales că anul acesta, ca niciodată, am fost susținuşi şi de Minsiterul culturii, sub egida căruia, de fapt, se desfăşoară festivalul. Pentru prima dată, ministerul ne-a oferit diplome pentru laureați și participanți și premii a cîte 500 de lei pentru 10 colective. Pentru celelalte şase colective premiile, tot a cîte 500 de lei, le-a oferit Primăria Ungheni. Le-am înmînat cîte 200 de lei şi fiecărui meşter popular. Apropo, şi participarea lor la festival a fost o premieră.
Ce nu ați repeta în ediția viitoare a festivalului?
Perioada desfășurării. Noi vom analiza minuțios și avantajele și dezavantajele fiecărei perioade și vom decide ulterior cînd va avea loc.
Lucia Bacalu
Lasă un răspuns