Rapsodul care dăinuie prin frunză

Chiar de la naştere, Grigore Adam s-a aflat mai aproape de Dumenzeu. A venit pe lume într-o familie numeroasă din Bălăneştii Nisporenilor, satul situat pe cea mai înaltă colină a Moldovei.
Primele lecţii ale cumsecădeniei le-a însuşit de la părinţii săi. Iar tatăl său, Vasile, i-a fost un adevărat model în ceea ce priveşte viaţa de artist, de interpret, de omenie.
A preluat tot ce-i mai bun şi mai frumos de la natură, de la codrii ce împrejmuiesc satul natal. Măria Sa, Frunza, i-a devenit prietenă pentru toată viaţa. Ea înseamnă pentru el aproape tot. De la ea vine dragostea pentru oameni, pentru frumos, pentru plaiul natal, pentru casa părintească.
Cîntecul din frunză l-a deprins de mic copil, pe cînd păştea vacile la Fîntîna Tomulesei, pe Valea Socilor sau pe Dealul Bîcului, de la moşul Mihai Percic, care i-a împărtăşit toate secretele acestui miraculos instrument.
A susţinut numeroase spectacole în raion, în republică, dar şi peste hotare. Uneori, evoluează de unul singur, deşi preferă să fie acompaniat. Prezenţa dumisale în ansamblul folcloric „Dor nisporenean” şi în cadrul fanfarei Casei raionale de cultură „Vasile Amarfii” transmite o energie inepuizabilă membrilor acestora, dar şi spectatorilor. Cîntecele izvorîte din frunză sînt adevărate  medicamente pentru cei ce le ascultă.
Ducînd frunza la buze, mai întîi de toate o sărută cu drag, de parcă ar ruga-o să nu-l dea de sminteală, căci, de, mai sînt şi cazuri cînd aceasta nu rezistă.
Nu are studii speciale în domeniul muzicii – este de meserie profesor de educaţie fizică. Dumnezeu însă l-a înzestrat cu un adevărat har. Rapsodul Grigore Adam îşi îngrijeşte repertoriul cu deosebită dragoste, ca pe propriul ogor, lăsînd cîntecele stoarse din frunză să treacă prin fibrele sufletului, prin inima lui şi doar după aceea să ajungă la inima spectatorului. Cu salba-i bogată de melodii ştie să oblojească rănile sufletului, înveselindu-i pe oameni şi sădindu-le speranţa în ziua de mîine. Frunza „mînuită” de el cu multă gingăşie, transmite un mesaj ce se lipeşte de suflet.
Frunza l-a fermecat, transformîndu-l într-un om de excepţie, într-un artist inegalabil şi inconfundabil. Iar el, la rîndu-i, stăpînind-o de minune timp de 50 de ani, o valorifică la maximum. Frunza îi oferă cea mai potrivită modalitate de expresie a eu-lui creativ. Cîntecele parcă vin singurele, nechemate, dăruindu-i liniştea sufleteacă şi starea de echilibru. Iată de ce a cîntat şi continuă să cînte cum îi dictează inima.
Cunoscîndu-l de mai bine de 40 de ani, pot spune cu certitudine: e un om dintr-o bucată, cu dragoste şi frică de Dumnezeu, cu un dezvoltat simţ al umorului, dar şi al responsabilităţii.
Acum cîţiva ani, au poposit acasă la Vasile Adam reporteri de la un post de televiziune din Chişinău, pentru un interviu. Fiind, în acel moment, alături de el, l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă ar putea să cînte dintr-o frunză de urzică. Ce credeţi? A dus încetişor urzica la buze şi a îngînat o romanţă de mai mare frumuseţea. Ce-i drept, vreo cîteva ore după aceasta a umblat cu buza umflată, dar era mîndru că a reuşit.
Aşa-i el de cînd îl ştiu. Îşi doreşte ca melodiile stoarse din firava frunză să le asculte cît mai multă lume şi, astfel, să se pătrundă de farmecul şi frumuseţea lor. Poate de aceea simte şi o mare responsabilitate cînd iese în scenă, în faţa publicului. Depune eforturi enorme şi se dăruieşte în totalitate cîntecului
Energic, inimos, plin de viaţă, modest din fire, mereu însoţit de cîntec – aşa arată rapsodul nostru  la cea de-a 65-a aniversare a sa. E de datoria noastră să-i valorificăm cîntecele, să le promovăm şi să-i zidim în sufletul nostru un monument, pentru că îl merită pe deplin.
Cu prilejul frumoasei aniversări pe care o marchează la acest început de cireşar, îi adresăm cele mai calde felicitări şi îi dorim noi realizări. Şi-i mai zicem domnului rapsod: „Să ne trăieşti ani mulţi şi din frunză să ne cînţi!”.

Grigore Drăgan