Pătlagina, o plantă pe care o găseşti oriunde şi oricînd

Pătlagina nu este o plantă pretenţioasa şi, dacă ai nevoie de binefacerile ei, o găseşti oricînd, cu frunza verde, chiar sub un strat gros de zăpadă. De la pătlagină, în scop terapeutic, se folosesc frunzele, bogate în vitamina A, C şi K, în minerale: calciu, fier, zinc, magneziu.
Acestea pot fi folosite intern în caz de bronşite, astm, diaree, ulcer gastroduodenal, în hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, tuse, reumatism, stomatite, ateroscleroza, hemoragii; dar şi extern, în caz de abcese, herpes, bube, tăieturi, furuncule, inflamaţii articulare de natură reumatică. Infuzia şi frunzele proaspete de pătlagină se mai folosesc în tratarea înţepăturilor de insecte.
Decoctul din frunze de patlagină trateaza răni vechi, greu vindecabile. 
Frunzele de patlagină proaspăt culese, bine spălate şi uscate într-un prosop curat, pot fi puse direct pe răni sau furuncule, după ce s-a trecut peste ele cu sucitorul, pentru a lăsa zeamă. Calmează durerile şi tratează rănile.
În caz de răceală, dureri în gît şi în piept sau tuse, se pot bea trei-patru căni de ceai de pătlagină pe zi. Peste 1-2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită se toarnă 200 ml de apă fierbinte, se acoperă vasul şi se lasă la infuzat cîteva minute. Se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine sau puţin zahăr şi se bea cald, înghiţitură cu înghiţitură, pe parcursul a 10-15 minute. Dacă vă doare gîtul, ceaiul nu se bea fierbinte, deoarece s-ar irita şi mai tare gîtul, astfel că se întîrzie vindecarea.
Puţini ştiu că pătlagina, sub formă de tinctură, preparată în casă, primăvara, din frunze tinere, tratează şi infecţiile urinare.
Tinctura de pătlagină poate fi folosită timp de doi ani de la culegerea plantei. Se umple un borcan cu frunze proaspete de pătlagină, fără a le îndesa, peste care se toarnă alcool alimentar, ţuică preparată acasă sau votcă, în aşa fel încît să le acopere. Vasul, bine închis, se lasă la macerat 15 zile, timp în care se agită de cîteva ori pe zi. Apoi se strecoară şi tinctura se păstrează la rece, în sticle mici, închise la culoare.
Se iau cîte 10-15 picături sau chiar o linguriţă diluată în apă, împotriva afecţiunilor pomenite mai sus. Tinctura diluată în apă se foloseşte, sub formă de spălături bucale, şi contra durerilor de dinţi. De asemenea, se face gargară contra stomatitelor, faringitelor, laringitelor şi altor infecţii ale gurii.