Elizaveta Tîmbur, doamna pasionată de carte și cifre

„Sînt bolnavă de carte”, anume așa se caracterizează pe sine Elizaveta Tîmbur, șefa bibliotecii publice raionale din Nisporeni. Dînsa a slujit cărții timp de 46 de ani, biblioteca devenindu-i a doua casă, iar lectura – a doua suflare.
Elizaveta Tîmbur este originară din Nisporeni și se trage dintr-o familie simplă, cu șase copii. Pe 20 iunie, urmează să rotunjească frumoasa vîrstă de 65 de ani și toți plini de realizări. Astăzi, cînd privește în urmă, are cu cine și cu ce se mîndri, căci a crescut și educat două fete, a păstrat viu focul căminului familial și a cultivat dragostea de carte miilor de cititori nisporeneni.
Tot în lista realizărilor la care ține foarte mult  șefa bibliotecii din Niporeni se numără și editarea unei cărți în anul 2007, intitulată ”Finanțele bibliotecii”.
”Îmi plac la nebunie cifrele”, recunoaște dînsa. Tocmai de aceea, prin intermediul cărții sale, s-a gîndit să îmbine utilul cu plăcutul. Și, dacă dragostea de carte a venit de la sine, cea pentru științele exacte i-a cultivat-o, încă în anii de școală, profesorul de matematică. I-a prins bine, căci de aproape nouă ani gestionează și finanțele sindicatelor lucrătorilor din cultură din Nisporeni.
Cu toate acestea,  pentru Elizaveta Tîmbur profesia de bibliotecar este mai presus decît toate.
Credeți că sînteți un om realizat?
Cred că da. Sînt un om realizat, fiindcă tot ce mi-am propus în viață am reușit să realizez. Convingerea mea că sînt un om realizat mai vine şi din faptul că am o familie frumoasă: un soț, doi copii și o nepoțică, pe care o iubesc foarte mult.
Care sînt principiile dumneavoastră de viață?
Să fiu de folos oamenilor, să-i ajut. Toată viața m-am implicat în activităţi de voluntariat, de aceea îmi doresc și în continuare să mă aflu printre oameni și să mă comport față de ei cu bunătate.
Principalele momente din viață care v-au făcut să fiți ceea ce sînteți?
E o poveste lungă, însă cred că ceea ce a stat la baza creării mele ca specialist în domeniul biblioteconomiei a fost primul meu loc de muncă la Biblioteca pentru copii din Nisporeni.
Cu ce se mîndrește Elizaveta Tîmbur?
Cu copiii mei, cu familia, cu colegii mei.
Ce calități ar trebui să aibă un om ca să fie prietenul dumneavoastră?
Să fie sincer, să fie bun la suflet, să iubească cartea, să-l stimez și să mă stimeze.
Ocupația dumneavoastră preferată.
În timpul liber, acasă, cu soțul, preferăm să citim. Tradițional, pentru zilele de sîmbătă și duminică, iau de la bibliotecă presa și împreună o citim, facem schimb de păreri, analizăm, discutăm pe marginea știrilor din ziare. Cel mai mult sîntem atașați de ziarele locale, unde găsim noutăți care ne interesează, după care trecem și la cele naționale. Un loc aparte pentru  mine îl are ziarul „Literatura și arta”. Uneori, nici chiar „Monitorul oficial” nu-l lăsăm nerăsfoit.
Visul dumneavoastră de fericire
Să fiu sănătoasă. Am suportat şase intervenţii chirurgicale în ultimii ani și nu-mi doresc acum nimic altceva decît sănătate.
Starea de spirit actuală.
Pozitivă.
Cine au fost cei care v-au marcat caracterul și viitorul?
Desigur că părinții, mai ales tata. A fost un om cu carte, a terminat patru clase la români, cum era pe atunci. Era un om liniștit, cumpătat, întotdeauna ne dădea sfaturi bune, ne susținea. M-a susținut mult și un frate mai mare care, cu părere de rău, nu mai este printre cei vii. Probabil că de la el mi se trage dragostea de carte.
Deviza dumneavoastră.
Fă bine că vei găsi bine. Şi iubește cartea!