Am păşit în noul an. Alexandru Ambros, primarul de Ungheni
Bugetul oraşului Ungheni pe anul 2008 este de 40 milioane de lei. Din aceşti bani, 75 la sută revin învăţămîntului. E vorba de salariile profesorilor, educatorilor. E vorba de întreţinerea instituţiilor preşcolare şi preuniversitare. Atunci cînd îţi mai rămîn 10 milioane lei pentru alte necesităţi, ce mai poţi face?
Ce înseamnă taxa zero pe beneficiu? Se fac nişte încercări de a transforma Moldova într-o ţară a tuturor posibilităţilor, ca să avem parte de o adevărată invazie de investitori. Eu nu prea cred că se va întîmpla aşa ceva. Cert însă e faptul că din această cauză bugetul oraşului Ungheni a fost prejudiciat cu 30 la sută.
Conducerea centrală ne spune că vor fi nişte transferuri cu destinaţie specială pentru compensarea acestor pierderi. Din practica pe care o avem, ştim că aceste transferuri vin cu o întîrziere de 3-4 luni şi în proporţie de doar 70-80%. Aşa s-a întîmplat cu salariile pedagogilor. După ce acestea au fost majorate, banii care nu fuseseră prevăzuţi în bugetul local trebuiau să vină de la bugetul consolidat. Au venit, dar cu o întîrziere de 3-4 luni. Noi însă trebuie să plătim salariile la timp, fără întîrziere. Cum? Bineînţeles, facem tot posibilul ca oamenii să primească banii, căci cum poţi să le explici din ce cauză întîrzie?
Lumea ne întreabă de ce nu reparăm capital drumurile? Răspund: reparaţia capitală a drumurilor nu ţine de bugetul local. Conform legislaţiei existente, banii trebuie să fie transferaţi cu destinaţie specială din bugetul consolidat. Astăzi nu putem face nimic, nu putem să construim case, nu putem repara Palatul culturii… Nu avem voie să folosim în aceste scopuri banii din bugetul local.
La compartimentul amenajare. De unde se iau banii la acest capitol? Agenţii economici din oraş plătesc pentru amenajare 40 lei per fiecare lucrător nebugetar. Aceştia-s unicii bani care vin în bugetul local pentru a fi incluşi la capitolul amenajare. Facem un calcul: conform statisticilor, avem în oraş 7000 persoane care lucrează în sfera nebugetară şi pentru care agenţii economici transferă banii respectivi. Astfel, putem acumula 280 mii de lei. Regia de Amenajare şi Creare a Spaţiilor Verzi are 36 angajaţi. Fondul lunar de salarizare este de 72 mii lei. Înmulţim la 12 luni – avem un milion. Deci, e nevoie de un milion de lei doar pentru salariul acestor oameni necăjiţi care umblă cu lopata şi cu mătura prin tot oraşul. Ca să existe doar, ca să putem evacua deşeurile, ca să facem cît de cît ordine în oraş avem nevoie de cel puţin 2 milioane de lei. În buget avem doar 280 mii lei. De unde să mai iei un milion opt sute? Din fondurile extrabugetare. Pînă acum s-a tot vîndut cîte ceva. Acum, normal, a rămas mult mai puţin. Vom vinde şi noi. Dar ne vom strădui să vindem la preţul maxim posibil, ca să aibă de cîştigat bugetul local. În plus, trebuie să punem pe roate întreprinderile municipale – „Apă-Canal”, Regia Amenajare şi Creare a Spaţiilor Verzi, SA „Comgaz-Plus” – să le facem să devină rentabile. Întreprinderile municipale trebuie să se întreţină, să aibă şi venit, ca să-l poată reinvesti.
Unii mă întreabă ce am reuşit să fac pînă acum? În jumătate de an nu prea reuşeşti să faci multe, mai ales că am luat bugetul de la jumătate, mai ales că au fost multe facturi neachitate şi noi a trebuit să le achităm pînă acum. Avem însă planuri multe. Deocamdată, nu vreau să dau detalii. Ne vom axa pe rezolvarea problemei salubrizării oraşului, a colectării deşeurilor. Vom elabora proiecte, vom atrage investiţii. Lucrăm. Nu disperăm.
Publicat la 11 ianuarie 2008
Lasă un răspuns