O înțepătură aparent banală i-a schimbat viața: povestea Olgăi din Ungheni, care luptă de patru ani cu boala Lyme

La 33 de ani, viața Olgăi Costru-Ciutac din Ungheni s-a schimbat radical. Totul a început în perioada în care muncea peste hotare, după o pișcătură pe care, la acel moment, nu a considerat-o ceva grav. La scurt timp au apărut primele simptome, iar ceea ce părea o simplă răceală avea să se transforme într-un lung parcurs de investigații și tratamente. „O pișcătură mi-a atras atenția. Un țânțar m-a înțepat pe obrazul stâng, aproape de ochi, iar locul s-a învinețit. S-a format o pată și mi se inflamase ochiul. În următoarele zile mi-a apărut acnee pe gât, pe bărbie și apoi pe spate”, își amintește ea.

La scurt timp, au apărut simptome care semănau cu o răceală: febră, dureri în gât, dureri de cap și nas înfundat. În doar câteva săptămâni însă, starea ei s-a agravat: tusea devenea tot mai puternică, o dureau oasele și articulațiile, iar aproape în fiecare zi apărea câte un simptom nou. Convinsă că organismul îi este epuizat de muncă și de stres, Olga spera că odată întoarsă acasă își va reveni. Întoarsă acasă după trei luni, simptomele au continuat să se agraveze.

Investigații fără răspuns

Primele consultații medicale nu au oferit explicații. Radiografia pulmonară era normală, iar analizele de laborator nu indicau probleme. Cum durerile de genunchi persistau, tusea nu ceda, iar oboseala devenea tot mai apăsătoare, Olga a ajuns la Spitalul Dermatovenerologic din Chișinău. Acolo, un medic a fost primul care a suspectat boala Lyme. Analizele au ieșit pozitive pentru boala Lyme, și IGA-ul activ. „Mi-a spus că trebuie de urgență antibiotic. Însă, trimisă ulterior la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”, medicii au pus rezultatele pe seama unui posibil fals pozitiv. „M-au întrebat unde este mușcătura de căpușă. Le-am explicat că fusese un țânțar. Mi s-a spus că sunt multe analize fals pozitive și că nu este boala Lyme și m-au trimis acasă”, își amintește Olga.

Simptomele deveneau tot mai severe

În lunile următoare, starea ei s-a deteriorat vizibil. A mai făcut careva investigații, însă erau puține modificări. „Îmi pierdeam echilibrul. Când coboram scările eram atât de epuizată și amețită, mă înădușeam. Tusea parcă se ameliorase cât de cât. Aveam dureri foarte mari de articulații, oase. Simțeam o presiune uriașă, de parcă eram legată de un bolovan”, povestește tânăra. În încercarea de a-și ameliora starea și a menține buna funcționare a organismului a început să ia numeroase suplimente alimentare și produse naturiste, pe care cheltuise o mulțime de bani.

Abia după aproximativ șase luni de la apariția primelor simptome, Olga a ajuns la o clinică specializată din România, informându-se de pe internet. Acolo au fost efectuate investigații complexe, inclusiv teste pentru coinfecții asociate bolii Lyme. I s-a confirmat diagnosticul și atunci a început tratamentul.

Doi ani de tratament și reapariția simptomelor

Tratamentul a fost unul de lungă durată și extrem de solicitant. Timp de doi ani am urmat diferite scheme de antibiotice.

După acești aproape doi ani de tratament, Olga a simțit o ameliorare și a sperat că boala a rămas în urmă. Bucuria a fost însă de scurtă durată. La câteva luni după încheierea tratamentului, durerile articulare și o parte dintre simptome au început să reapară. „Nu mai erau la aceeași intensitate ca la început, dar am înțeles că boala nu dispăruse.”, spune ea.

Între timp, resursele financiare ale familiei se epuizaseră. „Strângeam bani pentru o casă, dar toți s-au dus pe tratamente și investigații. Nu vă pot spune câți mii de euro am cheltuit… La un moment dat am apelat și la o fundație de caritate, care a reușit să strângă aproximativ 2.500 de euro. Datorită acelor bani am putut continua investigațiile în România.”, mai povestește Olga.

Analizele au confirmat că infecția este încă activă

Întoarsă în Republica Moldova, Olga a continuat să consulte specialiști și la recomandarea medicilor i s-a propus să efectueze careva analize. În 2026, una dintre analizele necesare pentru borelioză a fost inclusă în protocolul acoperit de asigurarea medicală. „Analiza costă aproape 2000 de lei și anul acesta am reușit să o fac prin asigurare. Rezultatul a fost pozitiv. Anticorpii IgM erau încă activi. Ulterior, medicii mi-au recomandat o investigație suplimentară, în valoare de aproximativ 6000 de lei, pe care am efectuat-o în România. Rezultatul iarăși a fost pozitiv.” Medicii i-au explicat că evoluția bolii diferă de la un pacient la altul și că, în unele cazuri, bacteria poate persista în organism, ceea ce face tratamentul mult mai dificil.

În prezent, Olga urmează din nou tratament și monitorizare medicală.

„Viața mea nu va mai fi niciodată ca înainte”

Deși astăzi starea sa este mai bună decât în urmă cu câțiva ani, Olga spune că boala și tratamentele de lungă durată și-au pus amprenta asupra vieții sale: „Mă simt mult mai bine, dar nu complet. Sunt consecințele bolii, dar și ale anilor întregi de tratament cu antibiotice.”

Acest diagnostic i-a schimbat nu doar starea de sănătate, ci și planurile de viitor, parcursul profesional, stabilitatea financiară și felul în care privește fiecare zi. Astăzi spune că trăiește cu speranța că va reuși să țină boala sub control, chiar dacă știe că drumul spre recuperare nu s-a încheiat. „O înțepătură aparent banală mi-a schimbat complet viața. Eram tânără, aveam planuri și vise, iar într-o clipă totul s-a schimbat. Însă am învățat că trebuie să merg înainte și să nu încetez niciodată să caut răspunsuri.”

Între timp s-a înscris la Colegiul de Medicină, urmând studiile pentru a înțelege mai bine mecanismele infecției și posibilitățile de tratament. Dar interesul pentru sănătate începuse însă cu câțiva ani înainte, când se confrunta cu probleme digestive și a urmat niște cursuri de nutriție. Ulterior, în timpul tratamentului din România, a descoperit și terapia prin biorezonanță pe care a studiat-o și acum oferă consultanță.

„Mi-aș fi dorit să știu toate acestea de la început”

Privind în urmă, Olga spune că una dintre cele mai dificile lecții a fost să înțeleagă că un singur rezultat de laborator nu oferă întotdeauna toate răspunsurile. „Da, analizele contează, dar nu ne putem baza sută la sută doar pe ele. Sunt investigații mai complexe pe care, din păcate, nu am reușit să le fac pe toate, pentru că sunt foarte costisitoare.”

Astăzi, monitorizarea medicală și medicamentele rămân o parte importantă a vieții sale. După 4 ani se simte mai bine, dar totuși infecția din organism nu a dispărut în totalitate. „Continui să merg la controale și să urmăresc evoluția bolii.”, a conchis Olga.

Olga spune că, pe acest drum lung al diagnosticului și tratamentului, fiecare medic a avut un rol important. Chiar dacă uneori a fost nevoie de mai multe opinii și investigații pentru a găsi răspunsuri, ea consideră că fiecare specialist a contribuit cu ceea ce a știut și a putut face în acel moment.

Tatiana Tesliuc