Opinii / Daniela Dubanjiu: „Cine le vorbește copiilor despre cultură?”

În educație, cultura merită același loc ca matematica sau limba română, pentru că nu poți iubi ceea ce nu ai avut niciodată șansa să descoperi.

Discutăm tot mai des despre performanță, competențe și viitorul educației, cultura pare să fi fost împinsă într-un colț al programei școlare. Orele de desen și de educație muzicală, care ar trebui să deschidă copiilor poarta către artă, sensibilitate și creativitate, au devenit, în multe școli, simple formalități.

Problema nu este existența acestor discipline în orar, ci modul în care sunt predate. În numeroase școli de masă, orele de desen sau de muzică ajung să fie susținute de profesori din alte specializări, doar pentru a-și completa norma didactică. Fără pregătire de specialitate și, uneori, fără o legătură autentică cu domeniul artistic, este greu să le vorbești elevilor despre valoarea unei opere de artă, despre emoția unei simfonii sau despre rolul culturii în dezvoltarea unui om.

Educația culturală nu este un moft și nici o disciplină „mai puțin importantă” decât matematica, limba română sau științele. Ea contribuie la formarea gândirii critice, a sensibilității, a imaginației și a capacității de a înțelege lumea din perspective diferite. Cultura îi învață pe copii să observe, să pună întrebări, să interpreteze și să creeze.

Există o idee simplă, dar esențială: nu știi dacă îți place ceva până nu experimentezi. Cum ar putea un copil să descopere că iubește pictura dacă nu îi este prezentată? Cum ar putea să fie fascinat de muzica clasică dacă nu o ascultă niciodată? Cum ar putea să înțeleagă valoarea patrimoniului cultural dacă nimeni nu îi vorbește despre el? Pentru mulți elevi, școala este singurul loc în care pot lua contact cu aceste domenii. Dacă nici aici nu primesc această șansă, unde altundeva?

În lipsa unor profesori pregătiți, orele de educație artistică își pierd scopul. Elevii sunt lăsați să deseneze fără îndrumare, iar ora de muzică se reduce, de multe ori, la completarea catalogului. În loc să fie inspirați, copiii ajung să creadă că arta este lipsită de importanță, când, de fapt, problema nu este disciplina, ci felul în care aceasta este predată.

O societate care ignoră educația culturală riscă să formeze generații care cunosc formule și definiții, dar care nu înțeleg frumosul, patrimoniul și valoarea creației umane. Cultura nu este un lux rezervat celor care aleg licee vocaționale, ci o parte esențială a educației fiecărui copil.

Dacă ne dorim tineri compleți, capabili să gândească liber, să creeze și să aprecieze valorile autentice, trebuie să tratăm educația artistică cu aceeași seriozitate ca orice altă disciplină. Iar primul pas este să aducem în fața elevilor profesori care cunosc, iubesc și pot transmite mai departe această pasiune. Numai astfel le vom oferi copiilor o bază culturală solidă și șansa de a descoperi o lume pe care, altfel, poate nu ar întâlni-o niciodată.