Povestea unei femei din Călărași care coace tradiția în fiecare sărbătoare

Într-o lume în care tot mai multe lucruri se fac pe fugă, iar pâinea e adesea cumpărată în grabă de pe rafturilemagazinelor, iată că Elizaveta Efros, o femeie de 72 de ani din orașul Călărași, sectorul Vătămăneasa, continuă să frământe aluatul cu acea grijă de odinioară, ca o formă de iubire, tradiție și artă transmisă din generație în generație.

Scară, covată, colaci, pască, crăciunei, sfinți, etc – de toate a copt în pragul sărbătorii de duminică, Festivalul Pascal „Mâinii Mamei”, care s-a organizat la Ungheni. Toate au fost copate cu mâinile proprii, ajutată de o încă o femeie.

Masa expusă era dordola de produse de panificație, așteptând vizitatorii să o admire, sau chiar să procupe din acele produse.

Elizaveta Efros a lucrat aproape patru decenii la fabrica de pâine din Călărași. De a colo, spune ea, a deprins abilitatea de a coace produse de panificație. Dar nu a fost de ajuns doar abilitățile tehnice – trebuia să depună și mult suflet. „Un lucru, când îl faci, trebuie să-ți placă. Dacă nu-ți este drag, nu se primește nimic”, adaugă ea, în timp ce își arată cu mândrie produsele pregătite pentru expoziție.

Deși a ieșit la pensie, nu a renunțat la pasiunea ei. Continuă să frământe și să coacă pâine pentru familie, dar și pentru unele ocazii. Femeia ne-a mai spus și unele secrete a unei pâni gustoase și bine crescute: „Când faci aluatul, trebuie să fii liniștit, împăcat. Să nu te fi certat cu nimeni și, neapărat, să-ți faci semnul crucii.”

Ba mai mult, trebuie și răbdare, și grijă la fiecare gest, spune femeia: „Aluatul trebuie frământat bine, bine, până nu se mai lipește de mâini. Doar așa se primește cu adevărat.”

Elizaveta Efros povestește că a lucrat la cuptor în toți acei aproape 40 de ani pe care i-a lucrat la fabrica de pâine. Știe ce înseamnă nopți nedormite și ore întregi de muncă în picioare. „Opt ore nu te așezai deloc. Totul trebuia urmărit, controlat. La cuptor, fiecare clipă contează. E greu să lucrezi la făcut pâine”, a făcut ea o remarcă.

Are doi copii, o fată și un băiat. Fata a lucrat cândva alături de ea la fabrica de pâine și între timp, i-a „furat” din abilități.

Și da, chiar și azi, pâinea din casă este făcută de ea. Nu cumpără pâine, nici de sărbători, nici în zilele obișnuite. „Pun apă, drojdie, făină, zahăr – și fac trei pâini. Ne ajunge pentru o săptămână.”

Toată pâinea pe care o face acum, o coace  în cuptor electric. Dar gustul, spune ea, nu se compară cu cel de altădată, de la vatră. „Este o tehnică întreagă pentru a coace o pâine bună. Nimic nu se compară cu pâinea făcută pe vatră.”

Elizaveta Efros nu este doar o femeie care coace pâine. Este o păstrătoare a unei arte, o poveste vie despre muncă, dăruire și simțire. Iar pâinile ei, rumene și rotunde, nu sunt doar alimente – sunt bucăți de tradiție, plămădite cu dragoste.

Natalia Junghietu