Opinii / Lucia Bacalu: „E ziua lor, a femeilor”

„Este singurul cadou care te alege”, zicea Nichita Stănescu, poetul, cu referire la femeie. E una dintre frazele sublime, în care încape tot universul, toată esența femeii. Și a bărbatului care știe s-o prețuiască.

Pe 8 martie, sărbătorim femeia. Place cuiva sau nu, dar e o sărbătoare încetățenită la noi. O sărbătoare frumoasă, așa cum e însăși femeia. Pe vremea când eram mai teribilistă, săream și eu cu vorba: vezi Doamne, e o sărbătoare cu iz politic, asimilată cu mișcarea socialistă.
Din momentul în care a fost sărbătorită pentru prima oară, a trecut mai bine de un secol. Mai are rost să ne cramponăm de acele evenimente demult trecute?

Apropo, în anul 1977, Adunarea Generală ONU a adoptat o rezoluţie, prin care invita fiecare ţară să proclame orice zi a anului, în acord cu obiceiurile şi tradiţiile sale, ca “zi a Naţiunilor Unite pentru drepturile femeii şi pace internaţională”. Este adevărat, nu a fost menţionată în mod expres data de 8 martie, dar multe ţări au ales să celebreze femeile anume în această zi. Inclusiv Republica Moldova marchează Ziua femeii pe 8 martie.

Și atunci, de ce unii dintre noi vor să fie, vorba ceea, mai catolici decât Papa? Cum vine 8 martie, își amintesc de Clara Zetkin și Rosa Luxemburg, feministe, aprige promotoare ale ideologiei marxiste și socialiste de la începutul secolului trecut. Cele două au propus, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din 1910, de la Copenhaga, instituirea unei zile internaționale a femeii. Dar atenție! Nu a fost stabilită atunci vreo dată exactă.

Că au apărut ulterior poveștile socialiste, miturile și falsurile, este altă vorbă. Știm cu toții că și socialiștii, și comuniștii sunt tare buni la inventat tot felul de minciuni.

Deci, ziua de 8 martie este cu adevărat o sărbătoare. Este o ocazie în plus ca bărbații să-și exprime iubirea faţă de femeile din jurul lor. Și nu doar atunci. Anul are 365 de zile (366 – în anii bisecți).

Femeia merită apreciată. A reușit să demonstreze cu vârf și îndesat de ce e în stare. Avem exemple peste exemple. Nu voi merge departe și o voi menționa, în primul rând, pe șefa statului, aplaudată de mai-marii lumii, pe toate continentele și în foarte multe țări. Dânsa a reușit, în doar câțiva ani, să aducă Republica Moldova în prim-plan, să se facă vizibilă și credibilă în toate cancelariile europene și peste Ocean.

Sau Ursula van der Leyen, președinta Comisiei Europene. Câtă determinare exprimă, cât curaj și profesionalism! Dacă nu ați știut, în anii 2013-2019, ea a fost ministra Apărării în Germania.
Lista e mare și poate continua. Cu mamele noastre, cu soțiile, surorile, fiicele… Cu deputatele și ministrele, cu șefele de grădinițe, școli, spitale, cu antreprenoarele noastre, cu doamnele primare și consiliere. Au demonstrat toate că sunt unice, speciale, deschizătoare de noi drumuri și promotoare de noi idei. Au demonstrat că sunt în stare de mari, foarte mari sacrificii. Și nu doar pentru copiii lor.

Să-i dăm Cezarului ce-i a Cezarului!

Da, avem femei puternice și curajoase. Unele au ales să fie așa. Altele au fost impuse de circumstanțe. Toate, însă, păstrează în suflet sensibilitate, tandrețe, empatie.
Cum să nu-ți vină în gând versurile nemuritoare ale lui Dumitru Matcovschi: „Mai cuminte ca poemul,/ doar femeia poate fi./ Mai cumplită ca blestemul,/ doar femeia poate fi”. Sau ale lui Grigore Vieru: „Ești gingașă, mică –/ mugur înveselind copacii…/ și totuși/ pe umerii tăi/ se reazămă/ cerul de pace”.