Podcast / ”Idei în ecuație” cu Grigore Țîcu – tânărul care a lăsat Europa și a revenit acasă pentru a se lansa în afaceri

O afacere devine profitabilă doar atunci când e construită prin muncă și depui mult suflet în tot ceea ce faci. Despre asta ne poate spune mai multe Grigore Țîcu, un tânăr antreprenor care cultivă levănțică pe dealul de la Novaci și care cunoaște ce înseamnă să te dedici, în totalitate, muncii la câmpurile pline de culoare și aromă. Când avea 26 de ani, Grigore a lăsat Europa și a revenit la Novaci, unde, în scurt timp, a devenit cunoscut pentru hărnicia și curajul de a face agricultură la o vârstă fragedă. A crescut în Italia, acolo unde a făcut o facultate în marketing și economie, dar a hotărât să se întoarcă acasă și să pună umărul la afacerea familiei.

– Aș vrea să îmi spui mai întâi de toate cum a apărut levănțica în familia Țîcu?

A apărut ca urmare a ideii tatălui meu, medic de profesie, care este pasionat de plante medicinale. Totuși la bază a stat o analiză minuțioasă din punct de vedere a businessului, pentru că analizat atent, a discutat cu experți în domeniu, a căutat fabrici de prelucrare etc. Deci nu putem vorbi doar despre pasiune aici, pentru că s-a gândit chiar și la post-recoltare – o problemă destul de mare în Republica Moldova. Deci tata a venit cu ideea, dar ne-am implicat cu toată familia în această afacere. Eu un pic mai mult, pentru că după ce am absolvit studiile în Italia, soarta m-a adus acasă, după mai mulți ani în care afacerea a fost gestionată de la distanță. Familia mea este încă acolo, așa că mă ocup eu de toate în continuare.

– În ce an a început povestea?

Plantația mare a fost înființată în anul 2015, iar după trei ani am cules prima roadă de pe cele trei hectare și jumătate de levănțică. Treptat am crescut suprafața la patru hectare și jumătate, iar acum avem deja șase hectare de lavandă.

– Este o afacere frumoasă, dar mai știu că implică multă muncă și responsabilitate. Ce provocări ai avut de înfruntat în toți acești ani?

Într-adevăr este o afacere frumoasă, dar care necesită mult sacrificiu, mai ales din prisma faptului că este o afacere agricolă. Este nevoie de muncă fizică și de multe investiții. Prima și cea mai mare dificultate pe care am întâlnit-o este cea legată de comercializare. Da, Republica Moldova a fost în trecut cea mai mare producătoare de uleiuri esențiale, dar țările din spațiul ex-sovietic nu mai sunt acum consumatoare de uleiuri de plante aromatice, așa că am fost nevoiți să creăm noi canale de comercializare cu Uniunea Europeană. Practic, alături de câțiva colegi, am fost printre primii care au bătut la uși prin Europa, pe la companii producătoare de parfumuri și cosmetice, în speranța că ne vom putea realiza produsele.

O a doua mare problemă a noastră este lipsa forței de muncă, generată de exodul masiv al moldovenilor. Din lipsă de brațe de muncă suntem nevoiți să muncim mult mai mult, chiar triplu în unele cazuri, dar și să căutăm resurse pentru a cumpăra cât mai multe utilaje.

O a treia problemă pe care o constat, poate din cauză că nu am crescut în Moldova, este legată de faptul că prestatorii de servicii nu au educație în business, iar raporturile pe care încercăm să le creăm nu dau rezultatele scontate.

– Știu că afacerea ta este certificată bio internațional. Ce avantaje oferă afacerii această certificare?

Aș începe pe o notă negativă, pentru că sectorul lavandei, în mod special al uleiului esențial, este într-o criză totală și este foarte complicată comercializarea. Faptul că avem un certificat bio internațional ne ajută, dar nu foarte mult. E și un dezavantaj, pentru că unii colegi folosesc fertilizanți chimici și strâng o roadă mai bogată, în timp ce noi avem cheltuieli cu mult mai mari. Dar din start ne-am propus să facem o afacere bio, să protejăm natura și ne menținem această poziție în continuare. În schimb suntem cumva favorizați mai mult din punct de vedere al marketing-ului, chiar dacă mai întâlnim foarte des clienți locali care nu fac diferența între un produs bio și unul convențional. Lucrăm și la capitolul educării clienților. Și chiar dacă aici în Moldova această certificare nu prea ne aduce plus-valoare, pe plan internațional suntem cu un pas înainte în fața concurenților și suntem aleși grație faptului că suntem bio.

– Ce faci cu levănțica după ce ai cultivat-o, ce produci?

Am căutat și mai continuăm să căutăm ca floarea de lavandă bio să o vindem direct către fabricile de prelucrare. La moment dintr-o bună parte din lavandă facem ulei esențial, iar restul merge la ceaiuri bio de levănțică.

– Ai și un magazin online, unde printr-un singur click uleiul de lavandă este livrat în toată țara. Utilizează moldovenii această oportunitate?

Cred că suntem primii producători locali care au deschis un magazin online în Moldova. Odată făcută comanda pe online, în doar trei zile produsele ajung la ușa clientului. Cu toate astea, moldovenii încă nu prea comandă online. Lucrăm mult la marketing și sper că pe viitor vom avea și rezultatele pe care ni le propunem. Nu vindem doar uleiuri esențiale de levănțică, ci și din alte plante, accesorii pentru aroma-terapie, precum și diferite tipuri de ceaiuri: salvie, melisă, mentă etc, o bună parte dintre ele fiind certificate bio.

– Unde ajung produsele voastre, cine sunt clienții?

De fapt am împărțit activitatea în două companii: una se ocupă de vânzarea angro, concentrată fiind pe exportul de uleiuri esențiale, iar cea de-a doua se ocupă de vânzarea produselor pe piața locală. Participăm tot mai des la târguri, vindem pe online și ne propunem să ajungem și în unele rețele de magazine locale. Ce ține de exporturi, am ajuns până la moment în cinci țări europene, precum România, Italia, Anglia etc.

– Ești și inițiatorul unui festival de lavandă la Novaci. Cum este să organizezi un festival în mijlocul lanului de lavandă? E complicat, e simplu?

Cât eram student la Veneția închiriam împreună cu câțiva prieteni unul dintre cele mai mari cluburi din zonă și organizam evenimente foarte mari. Așa că pot spune că am dezvoltat o pasiune pentru asta. Visam la un festival în lanul de lavandă și iată că am reușit să organizez deja trei ediții. În anul când am început eu, nu era niciun festival în lanul de levănțică aici în Moldova, iar rezultatul a fost chiar peste așteptări. Nu este ușor, mai ales că depindem de condițiile climaterice și de mulți alți factori. E complicat și pentru că muncesc mai mult de unul singur, ajutat fiind de câțiva prieteni care încă mă mai suportă. Ne ocupăm de toate: de decor, de infrastructură, de programul artistic… Inițial mă gândeam să realizez un festival de muzică electronică, dar m-am adaptat cerințelor și am îmbinat evenimentul cu muzică populară. Cert este însă că programul ”Apusului Mov” se încheie de fiecare dată cu dj și muzică electronică. Pe viitor mă gândesc să împart festivalul în mai multe weekenduri poate, pe zone de interes, mai vedem.

 – Și o întrebare poate clișeică, dar unde te vezi peste 5 ani?

Tot aici, în Călărași. Nu am ales eu acest domeniu, ci mai degrabă m-a ales el pe mine, dar m-am regăsit în el și încerc să găsesc tot ce e mai bun, ca să o dezvolt. Nu e un sector profitabil la moment, dar m-am născut aici, mi-e foarte drag locul și îmi doresc mult să pun umărul la dezvoltarea comunității în care trăim. Peste cinci ani îmi văd afacerea prosperă, cu produse mult mai dezvoltate și cu exporturi cât mai mari.

– Dacă ai avea acum la dispoziție un buget de 100.000 de euro ai mai investi într-o afacere cu lavandă, sau totuși ți-ai fi dorit altceva?

Cu siguranță că n-aș investi într-o afacere cu lavandă. E o afacere cu mari riscuri, care implică multe responsabilități și încerc să o dezvolt cum mă pricep mai bine. Fiind o afacere ușor de ”copiat”, oricine poate planta această cultură și peste trei ani să înceapă să culeagă florile. Bine, sunt unele caracteristici specifice, care trebuie respectate, dar nu este ceva extrem de dificil.