Opinii / Lucia Bacalu: E ușor să-i faci pe părinți să dea bani

De la 1 ianuarie 2024, s-ar putea să dispară asociațiile obștești ale părinților, diversele fundații din instituțiile școlare, care, dacă e să fim sinceri, erau, în majoritate, o modalitate de a „scoate” și chiar a „stoarce” bani din părinți.

Presa a scris în repetate rânduri despre practica colectării de bani de către asociaţiile de părinţi, o practică, de multe ori, nu tocmai bună. Pe marginea unor cazuri s-au pronunțat și organele de drept. Nu avem cum să ne ascundem după deget și să zicem că totul e perfect și că fără asociațiile de părinți ne pierdem. Nu.

În sfârșit, chiar săptămâna trecută, a fost înregistrat în Parlament un proiect de lege, care să facă ordine în ceea ce privește colectarea de bani sau donațiile oferite instituțiilor de educație.

Nimeni nu zice că e rău să donezi, să susții o școală sau o grădiniță în realizarea vreunui proiect sau în asigurarea unor condiții mai bune pentru copii. Dar trebuie să o susții, respectând normele legale.

Știu cazuri în care s-a exagerat și se exagerează. E ușor să-i faci pe părinți să dea bani: ba pentru reparație în clasă, ba pentru schimbarea perdelelor, ba pentru iluminat suplimentar, ba pentru cărți și manuale de alternativă, ba pentru cadouri și tot așa mai departe. Care părinte va refuza? Cu toții își doresc condiții bune pentru copiii lor. Cu toții își doresc cât mai puține probleme cu profesorii, învățătorii sau educatorii. Care părinte va îndrăzni să spună deschis, pe față, că a obosit să mai dea bani, că nu vrea să fie membru al asociației de părinți? Cei ce se indignează o fac, așa cum e obiceiul pe la noi, doar la bucătărie sau la vreun colți de stradă.

Nu știu ce gândesc pedagogii noștri, dar pe mine, dacă aș fi pedagog, m-ar supăra să știu că părinții adună bani pentru un cadou de ziua profesională sau de ziua de naștere doar pentru a nu intra în dizgrație sau a… nu face rău copilului. Unii cred că pedagogul doar asta și așteaptă – cadouri. În caz contrar, va scădea nota copilului, l-ar neglija, și-ar bate joc de el.

Am auzit de nenumărate ori – și sunt sigură că aud și pedagogii – cum se indignează unii părinți că trebuie să dea bani pentru cadouri. Și ce mai cadouri! De sute, dacă nu de mii de lei. Bineînțeles că există mulți pedagogi care încearcă să potolească „avântul” unor părinți cu privire la cadouri scumpe. Apropo, așa au fost și pedagogii copiilor mei.

Doamne, ce frumos e când pedagogul spune: „Vă rog, nu-mi aduceți cadouri. O floare e suficient”. După o asemenea rugăminte parcă îți vine nu știu cum să-i faci un cadou pedagogului. De recunoștință pentru atitudinea sa. De fapt, e vorba mai mult de o atenție.

În instituțiile de educație asociațiile părinților activează de peste 30 de ani. Sunt asociații obștești. Poate greșesc eu, dar nu prea am auzit ca aceste asociații ale părinților să implementeze proiecte, să atragă investiții. Proiectele care sunt elaborate și fondurile bănești obținute se datorează, în mare parte, conducerii instituției, care acționează sub umbrela acestor asociații. De ce trebuie să ne mințim și să mimăm nu știu ce.

Înțeleg că în astfel de situații au fost puse instituțiile noastre din cauza legilor existente. Trebuie cumva să găsești o modalitate de a-ți soluționa problemele. Din păcate, de multe ori, se face într-un mod mai puțin transparent.

Cred că a venit timpul să se facă ordine în acest domeniu, căci, din cauza unor practici mai triste, trebuie să sufere și oamenii onești, instituțiile în care aceste asociații funcționează corect și transparent.
Ne place sau ba, dar asociațiile de părinți și-au cam pierdut din credibilitate. Și și-au trăit traiul.