Editorial / Lucia Bacalu: Despre summitul Comunității Politice Europene sau Unde se termină Europa

În aceste zile, ochii a sute de mii, dacă nu milioane de cetățeni ai Europei, sunt ațintiți asupra Republicii Moldova. Ne-am gândit noi vreodată, am crezut oare că aici, la noi, într-un sat din preajma Chișinăului, se vor aduna circa 50 de lideri ai țărilor europene și înalți oficiali ai Uniunii Europene, că președinții Franței sau Germaniei vor declara cu mândrie că vin în Republica Moldova? Noi, care până mai ieri ne închinam doar țarului rus și plângeam că nu vrea să ne ia vinurile și merele noastre.

Apropo, tare bine ne-au mai ajutat interdicțiile acelui „Rospotrebnadzor”. Dacă nu erau, cine știe dacă viticultura și vinificația s-ar fi dezvoltat atât de frumos, iar vinurile noastre ar fi fost solicitate peste tot în lume. Cu adevărat, orice șut în fund este un pas mare înainte.

Deci, Republica Moldova a devenit pentru o zi centrul decizional al Europei. Este un eveniment care, cu siguranță, va intra în istorie. Este un eveniment care va schimba și imaginea Republicii Moldova în lume. Nu cred că vom rămâne doar cu calificativul actual: cea mai săracă țară din Europa. Nu. Cei peste 500 de jurnaliști din toată Europa, care au venit la Chișinău în aceste zile, relatând despre summit, vor trebui să vorbească și despre moldoveni, și despre Republica Moldova. Și vor vorbi. În termeni pozitivi, zic eu. Pentru că au ce vedea la noi. Nu doar sărăcie, în care unii se complac. Avem și localități amenajate – acolo unde comunitățile au făcut front comun cu autoritățile, au fost active și și-au dorit schimbarea. Avem drumuri bune. Bineînțeles, încă nu foarte multe, dar le avem. Avem tradiții și obiceiuri cu care putem și trebuie să ne mândrim. Avem bucate delicioase. Avem oameni deschiși, frumoși la suflet, care nu și-au pierdut omenia în pofida greutăților și provocărilor cotidiene.

Mai săptămânile trecute, persoane tare „ingenioase”, au mers la Bulboaca și au fotografiat drumurile. Mai exact, au căutat și, bineînțeles, au găsit, locul unde se termină drumul proaspăt renovat și începe drumul vechi, care își așteaptă și el rândul pentru a fi reabilitat. Vai, ce bucurie! Au un nou motiv pentru a mai arunca noroi, pentru a menționa cu sarcasm: „Sfârșitul Europei”.

Eu am fost, spre exemplu, duminică, la „Plaiul Fagului”. Ce credeți? Drumul, foarte bun de altfel, proaspăt renovat, de la Ungheni la Rădenii Vechi, s-a terminat la un moment dat. Și a început drumul vechi, nereparat. Încă un… „sfârșit al Europei”. Și câte „sfârșituri ale Europei” mai avem! Nu le va înlătura nimeni decât noi. Noi toți.

Am observat un lucru: de obicei, vin mereu cu critici, de multe ori nefondate, persoanele frustrate, care s-au visat în funcții înalte și nu le-au obținut. Sau cei care nu au făcut nimic în viața lor.

Nu, nu sunt împotriva criticilor. Critic și eu de multe ori. Dar, cred eu, înainte de a critica, ar fi bine să ne mai documentăm, să ne informăm. Și să ne amintim din când în când de celebra frază: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”, care i se atribuie președintelui american John F. Kennedy.

În concluzie: Europa suntem și noi. Iar „sfârșitul Europei” e pentru cei care văd tot ce se întâmplă doar în culori negre.