Creștinii ortodocși de stil vechi îi sărbătoresc pe Sfinții 40 de Mucenici. Obiceiuri. Tradiţii. Superstiţii

Creștinii ortodocși de stil vechi îi sărbătoresc astăzi pe Sfinții 40 de Mucenici. Aceștia au fost toți ostași în armata romană, într-o vreme când credința creștină era considerată păgubitoare pentru bunul mers al lumii, și care au fost executați pentru că au ales creștinismul, notează moldpres.md.

Potrivit cărților bisericești, succesele armatei Imperiului Roman erau strâns legate de ajutorul pe care zeii îl acordau ostașilor, iar ajutorul era intermediat de jertfe. La începutul sec. IV, unitatea militară însărcinată cu apărarea graniței de răsărit a Imperiului își avea tabăra în cetatea armeană Sevasta.

Conducătorul unității, Agricola, a organizat jertfe colective pe care subordonații săi să le aducă zeilor, pentru a implora ocrotirea lor. 40 de soldați au refuzat să se supună obiceiului păgân, justificându-și atitudinea prin credința lor creștină. Din această cauză, ei au fost amenințați și judecați pentru nesupunere. Răspunsul lor a fost că în ceea ce privește credința, sunt supuși altui împărat și ar fi o ofensă la adresa lui să aducă jertfe unor zei.

Au fost afundați într-un lac cu apă foarte rece, în nădejdea că frigul i-ar putea face să se răzgândească. Cei 40 au rezistat înghețului ținându-se în brațe câte doi. De aici vine tradiția măcinicilor, acei covrigei fierți lipiți câte doi, care simbolizează pe cei 40 de Mucenici în lacul înghețat.

Deși au rezistat frigului, ei au primit totuși moarte martirică prin arderea pe rug, la data de 9 martie anul 320. Covrigeii care se prepară de Mucenici mai simbolizează și cununile luminoase coborâte din cer deasupra capetelor celor 40 înainte să-şi dea ultima suflare. Preoții spun că cele 40 de pahare pe care tradiția populară le include în meniul sărbătorii fac parte dintr-un obicei străin de spiritul creștin. Biserica dezleagă la vin în această zi, dar nu la beție.

Totodată, biserica afirmă că Sfinții 40 de Mucenici transmit un alt mesaj: anume că bărbăția, curajul, sunt puteri spirituale care se măsoară nu prin rezistența la băutură, ci prin capacitatea de sacrificiu.

Potrivit credinței populare, în ziua mucenicilor se încheie zilele Babei Dochia, lăsând loc zilelor moșilor, adică vremii calde și însorite.

Obiceiuri. Tradiţii. Superstiţii.

Sărbătoarea creştină s-a suprapus cu cea de început a anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare tradiţională moldovenească ‒ Mucenicii sau Măcinicii. În credinţa populară în această zi se încheie Zilele Babelor, lăsînd loc Zilelor Moşilor. Sărbătoarea a pornit, probabil, de la importanța deosebită pe care oamenii de altădată o acordau cultului moșilor. Moșii închipuind în fapt sufletele morților. Se credea că aceste suflete patronau viața pămîntenilor, mai ales la pragurile de timp (la cumpenele dintre anotimpuri, adică în preajma echinocțiilor și solstițiilor), reveneau de unde plecaseră acum cînd începea noul an vegetațional, scrie moldovenii.md

Așadar pentru a întîmpina cum se cuvine sufletele strămoșilor, gospodinele fac şi astăzi Sfințișori (colăcei) de Măcinici. Mîncatul lor are conotații magice, îmbunînd spiritele strămoșilor și asigurînd un trai liniștit în anul care urma. Numiți și Mucenici, Brăduleți, acești colăcei i-ar închipui pe cei 40 de sfinți uciși la Sevastia, pe vremuri femeile, făcînd chiar 40 de colăcei; cei mai mulți fiind dați de pomană în special copiilor săraci. Sărbătoarea Măcinicilor era una dintre cele mai așteptate sărbători de către copiii de altădată. Prin Bucovina se obișnuia ca, în locul colăceilor, să se facă 40 de plăcinte cu varză. În aceste preparate trebuia să se pună neapărat miere și nuci, pentru că se credea, că ele asigură legătura viilor cu morții, respectiv învierea prin moarte.

Uneori, mai ales săracilor, pe lîngă colăcei, li se dădea de pomană și băutură. Alteori, oamenii ieșeau în vii și livezi pentru a bea …40 sau 44 de păhărele de vin (în tradiţia geto-dacă se considera că au existat 44 de sfinţi martiri); cîte puțin din fiecare păhărel era vărsat la rădăcina viilor și pomilor spre a rodi. Cei care nu puteau bea atîta trebuiau măcar să guste de 40 de ori dintr-un păhărel. Se credea că făcînd astfel se adăuga tot atîta sînge peste an, în acest mod fiind ajutați și Mucenicii să prindă curaj și să spargă gheața iernii. Îndeobște această beție rituală avea loc noaptea, scopul principal, fiind restabilirea forțelor vitale și trezirea naturii la viață, băutura avînd acum calitatea de ofrandă adusă morților.

Alte practici și credințe specifice de Măcinici: în această zi (sau a doua, a treia zi) se obişnuia să se scoată plugul şi să se meargă cu el la arat, se semăna usturoiul, ceapa, se răsădea curechiul, femeile așteptînd să culeagă de 40 de ori mai mult cu condiția ca înainte de semănat să bată 40 de mătănii și să dea de pomană 40 de sfințișori și 40 de lumînări.

Se credea, că vremea de Mucenici se va repeta și în următoarele 40 de zile, iar dacă ploua pe 22 martie, atunci va ploua și la Paști, dacă tună, vara va fi prielnică pentru toate culturile; dacă îngheţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.

Se mai zicea în popor, că mucenicii ne scapă de patruzeci de necazuri, dar şi de alte sute de mii. Se considera că cum încetează Babele, Moşii îndată încep a bate cu măciucile sau ciocanele în pămînt, anume ca acesta să se dezgheţe, să intre gerul şi să iasă căldura, să crească iarba verde.

Pe vremuri cei mai mulţi nu lucrau în această zi lucrări grele, mai cu seamă femeile, ci o ţineau şi o serbau, pentru că cică toţi sfinţii din an se strîngeau în această zi spre a lua parte la liturghia cu sobor, dar şi pentru că sfinţii dezgheaţă pămîntul şi apa, nu se lucra, de teamă că vor fi loviţi cu măciucile.

Sărbătoare importantă în viața strămoșilor noștri, care deschidea un ciclu de zile benefice, zile în care legătura dintre cer și pămînt era mai strînsă ca niciodată faţă de toate celelalte zile ale anului. Această legătură, în opinia înaintașilor noștri, era vitală acum la începutul anotimpului cald.

Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai există obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 22 martie 40 de figurine din aluat ‒ „sfinţişori” sau „mucenici”, reminiscenţe ale idolilor neolitici ai fertilităţii, iar bărbaţii sa bea cîte 40 sau 44 de pahare de vin sau rachiu. „Sfinţişorii” sînt făcuţi din aluat dospit şi au forma antropomorfă a cifrei opt ‒ cifra echilibrului cosmic. Odată scoşi din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nuci măcinate, apoi după ce sînt sfinţiţi la biserică, se împart persoanelor prezente, familiei, rudelor şi vecinilor, mai ales copiilor pentru sufletul morţilor.